Poveşti din bucătărie| Calea de la dorinţe la fapte- scurtă introducere în universal ,,Szikra”

Salut! Ce faceți, cum sunteți? Nu mă aștept să-mi răspundeți, dar mi-am zis să găsesc o formulă de salut pe care s-o perpetuez în toate materialele de acum încolo și cel mai natural mi-a fost să aleg expresia pe care (fără să-mi dau seama) o folosesc în fiecare dimineață când intru în bucătărie. 

Deși sunt o introvertită cu acte în regulă, viața de restaurant m-a adus în postura de a interacționa zilnic cu zeci de oameni, atât clienți cât și angajați. Așa că am avut de ales între a fi ursuză și tăcută sau a fi veselă, energică și prietenoasă pentru că oamenii cu care lucrez și cei care-mi calcă pragul sunt la rândul lor veseli și frumoși. Evident, am optat pentru a doua variantă, nu fără zbuciumări interne. Trăiesc cam 14 ore pe zi în restaurant, sunt în egală măsură antreprenor, chef, șefă, colegă, ospătar, femeie de serviciu, persoană (tot mai) publică și încerc să mă obișnuiesc cu toate astea. Viața în bucătărie e mult mai palpitantă decât pare, iar ceafa aia de porc din farfurie sau desertul ăla minunat cu înghețată de arpacaș au fiecare povestea proprie. Așa cum povești multe am și eu, au și oamenii cu care interacționez, pentru că restaurantul e un micro-univers, cu personaje și aventuri unele mai interesante decât altele, uneori amuzante, alteori enervante, dar cu siguranță altfel decât se văd din afară. Am ales să le împărtășesc cu voi din două motive. În primul rând pentru că meseria de bucătar așa cum e portretizată de show-urile de televiziune și de filme, e o iluzie și o capcană. În al doilea rând pentru că eu învăț din mers (de niște ani) și nu-i frumos să ții informația doar pentru tine, la rândul meu am învățat multe din ce-au scris alții.

Au intrat 4 bonuri în ultimele 10 minute, am la cuptor o tavă de ”vargabéles” pe care ar trebui să n-o ard, la sous vide se pregătește antricotul de cerb, s-au terminat jeleul de oțet și pireul de mere, eu încă n-am mâncat nimic, stau în picioare de 10 ore, aș bea o cafea dar... mai am o comandă și chips-ul ăsta de arpacaș nu stă înfipt în prăjitură cum vreau eu. Cu gândurile în 10 părți și cu picioarele alergând de colo până colo măcar îmi bat recordul de kilometri făcuți prin bucătărie ieri, iar arsurile și tăieturile le număr altădată, avem timp, căci lună de lună ne vom întâlni în paginile revistei, să povestim despre zile și nopți... în bucătărie.

Plăcinta cu mere și înghețată de arpacaș s-a născut din amintirea copilăriei și dintr-o oală cu risotto de arpacaș uitată din greșeală pe foc.  O idee, apoi o infuzie și multe teste mai târziu, au dat naștere unei înghețate din același arpacaș buclucaș. Mere tăiate subțiri și compresate în caramel făcut pudră, caramel din sucul rămas în urma coacerii și o înghețată fabuloasă de arpacaș alcătuiesc un desert cu și de poveste. Poți gusta acest preparat la restaurantul ”Szikra” din Sfântu Gheorghe, pe strada Gödri Ferenc, nr.18. Rezervări la 0741258646 sau pe Facebook.

 

Mădălina Sánta are 29 de ani, este chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul ”Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe.