5 cărți pe care ai putea să le citești în această perioadă

Dacă stați prin casă, ceea ce vă și doresc, dar ați văzut știrile din oră în oră de azi-dimineață până acum, poate ar trebui să încercați să alternați activitățile. Cred că cea mai mare eroare ar fi să tratăm timpul acesta liber ca pe un timp al plictisului sau, mai grav, un timp al tulburărilor de anxietate. Chiar dacă e puțin mai greu acum.

Așadar, am făcut o trecere în revistă a celor mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme.

Aici se află o carte ce are dimensiunile unei invazii psihice căreia nu i te poţi opune, un microroman care pare să se fi născut dintr-un reflex arhaic și ne oferă lecţii de viaţă, o poveste de dragoste melancolică dintre un băiat și o cârciumă din colț, la fel de ,,afumată'' ca un Sinatra din 1978, plus alte două cărți care ridică întrebarea : Cât de actuale sunt distopiile?

Iată care sunt cele 5 cărți:

1.Eseu despre orbire - Jose Saramago

E un roman document care pulsează angoasa noului mileniu, te lasă cu arterele vizibile chiar şi după ce ai închis cartea. Sunt puţine cărţi care te urmăresc, dar sunt şi mai puţine cele care nu te lasă să intervii asupra lor. 

Descriere: Într-un oraș anonim, populat de personaje fară nume, izbucnește o boala îngrozitoare ce provoacă orbirea. Fară o cauza aparenta, în afara de cea morala, oamenii își pierd, unul cate unul, vederea și barbaria se dezlănțuie. Unica reacție a politicienilor este represiunea, urmata în curând de apariția lagărelor. Din motive necunoscute, o singura persoana scapă de flagel - soția unui medic, cea care îi vă conduce pe oameni spre lumina.

Cartea e o distopie, o alegorie dureroasă a lumii, Saramago obţinând diagnosticul înfricoşător al societăţii contemporane, incapabilă să-şi gestioneze şi să-şi rezolve crizele. 

,,De ce am orbit, Nu știu, poate că într-o zi vom afla motivul, Vrei să-ți spun ce cred, Spune, Cred că n-am orbit, cred că suntem orbi, Orbi care văd, Orbi care văzând, nu văd.''

De ce să o citești?
Pentru că avem nevoie de o analiză subtilă şi riguroasă a condiției umane într-o lume sfâşiată de capitalism.

2. Dulcele bar. Memorii - J.R. Moehringer

Barul ca axis mundi?

J.R. Moehringer ca un Harap Alb?

În călătoria sa iniţiatică, tânărul J.R. (abreviere de la Junior, numele pus de către tatăl său ) revine mereu la acest Bar nu pentru a fugi de realitate, ci pentru a o înţelege mai bine – un copil crescut fără tată, Moehringer descoperă în discuţiile cu bărbaţii acea reasigurare a normalităţii.

Este vorba despre un băiat care se lasă ,,plămădit’’ de oamenii acestui loc. E vorba, dacă vreți, despre un purgatoriu care capătă, pe deoparte, irizații de infern și, pe cealaltă parte, capătă lumini senine din paradis.

Barul – devenit, între timp, Publicans – este locul în care se întoarce de câte ori are un eşec sau o bucurie, pentru a le-o împărtăşi celorlalţi, personaje parcă venite din romanele de acțiune ai anilor 60.

Descriere: Mult înainte de a-mi putea vinde băutură în mod legal, barul m-a salvat. Mi-a redat încrederea când eram copil, a avut grija de mine în adolescenta, iar că tânăr barul m-a îmbrățișat. Mă tem că suntem atrași către ceea ce ne părăsește și către ceea ce e cel mai probabil să ne părăsească, însă în cele din urma cred că suntem definiți de ceea ce ne îmbrățișează. Firește, am îmbrățișat la rândul meu barul, până când într-o seara barul m-a respins, și în acea părăsire finala barul mi-a salvat viață." -J.R. MOEHRINGER

Dulcele bar este o frumoasă și profunda scrisoare de dragoste către un tata fară chip, o poveste de dragoste melancolică dintre un băiat și o cârciumă din colt, la fel de afumata și de sfâșietoare ca un Sinatra din 1978.- THE NEW YORK TIMES BOOK REVIEW

De ce să o citești?

Ce face din această autobiografie o carte asupra căreia merită să te opreşti este evidenta ei structură: nu contează cronologia evenimentelor , cât felul în care autorul construieşte o atmosferă care te trimite la muzica lui Sinatra, la cărți, whiskey…toate acestea în siajul generației beat.

3. Minunata lume nouă - Aldous Huxley

„Minunata lume nouă”, scrisă în 1931, adică înainte de romanul lui G. Orwell „1984”, scris în 1948, descrie viitorul sub o altă formă. Poate de aceea, această carte a fost interzisă .

De la o distopie palpitantă, formă în care s-a prezentat atunci când a ieșit de sub tipar, a trecut într-o reflecție ca de pe suprafața unei ape a realității și, din ce în ce mai mult, tinde spre a deveni o oglindă fidelă, tot mai ușor de imaginat, a moravurilor și a sistemelor lumii noastre.

„E o experiență înfiorătoare să descoperi cît de multe dintre predicțiile satirice ale lui Huxley au devenit realitate într-o perioadă atît de scurtă.”- The New York Times Book Review

Este o carte pe care ajungi să o consumi cu aviditate şi care te face să rămâi perplex. Are dimensiunile unei invazii psihice căreia nu i te poţi opune; un roman care nu se opreşte nici la prima ţigară aprinsă după ce ai citit-o.

Descriere: celebrul roman Minunata lume nouă (1932) pornește de la ideea unei societăți distopice care, pentru a‑și controla cetățenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane și manipularea ei genetica, pină la mascarea minciunii în adevăr absolut. Rezultatul este o combinație de realități orwelliene și scene din cel mai pur SF, în care cărțile sint arse și singura cultura acceptata sint preceptele unui conducător megaloman, în care apariția unei ediții de Opere complete de William Shakespeare poate duce la răsturnarea unui regim absurd, în care oamenii sint concepuți în imense incuba­toare, iar cei neatinși încă de morbul acestei „civilizații“ sint izolați în rezervații.

De ce să o citești?

Ca să te întrebi cât de actuale sunt distopiile.

4.Cititorul din pestera - Rui Zink

Cititorul din peşteră a apărut în 2006, cu prilejul Zilei Mondiale a Lecturii.

Este  un microroman care pare că s-a născut dintr-un reflex arhaic,  cu generozitate şi înţelepciune, oferindu-ne  lecţii de viaţă.

Descriere: povestea, spusă cu umor și fără ostentatie moralizatoare, este a unui copil debusolat care descoperă lumea și se descoperă pe sine călătorind prin lumile literaturii.

 

-… Ia spune-mi, ce cărţi nu-ţi plac?

– Chestia e că mie…îmi plac toate cărţile.

Anibalector m-a privit cu milă:

-Măi băiete, ce sănătate grozavă ai, sper să nu fie aşa. Ar fi o mare plictiseală, să-ţi placă toate cărţile.

De ce să o citești?
Dacă un text poate ascunde un altul, ţesătura acestei cuverturi de idei se va împleti cu alte ţesături pentru ca adultul sa o citească ca un copil, iar copilul ca şi când ar fi o nuvelă pentru adulţi.

5. Libertate -Jonathan Franzen

Libertate, tradus la Polirom, pare de neratat pentru toţi cei nostalgici după Franzen-ul din Corecţii.

Descriere: Patty şi Walter Berglund sunt acum familia americană aproape perfectă: cu o situaţie materială prosperă, tineri, cu convingeri politice solide de stânga, părinţi ai unor copii străluciţi. Patty devine o mamă cu spirit de competiţie exagerat, în timp Walter ajunge să aibă de-a face cu companiile de energie pe care le urăşte, pentru că ştie că distrug mediul. Iar copiii lor pur şi simplu disipează principiile părininților.De unde conflictul şi dilematica întrebare: Cum trebuie să-ţi trăieşti viaţa în Libertate?, acest statut de care se bucură fiecare cetăţean al unui stat democrat şi dezvoltat.

Știați că fostul președinte al Statelor Unite, Barack Obama, este unul dintre marii fani ai cărților lui Jonathan Franzen? Fostul lider de la Casa Albă a obținut un exemplar al romanului „Libertate” chiar înainte de lansarea sa pe piață și a fost atât de impresionat încât și-a dorit să îl cunoască mai bine pe scriitor.

De ce să-l citesc?

Romanul este o poveste generoasă, captivantă, a unei familii în război cu ea însăși, și o radiografie a insatisfacțiilor și dezamăgirilor vieții americane contemporane, un roman profund psihologic.

 Anna Antal, redactor