Nominalizaţi GOPO 2020 | „OPINCI ” - Anton Groves & Damian Groves

Nominalizată pentru cel mai bun scurtmetraj de ficţiune, drama animată Opinci este o producţie Studioset (producători: Bianca Oana, Sorin Baican, Dan Mateescu) ce are deja trecute în palmares Premiul Juriului la festivalurile de scurtmetraje de la Clermont-Ferrand şi Bucuresti, precum şi Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la TIFF 2019.

Opinci este povestea adevărată a lui Dumitru Dan, un tată obişnuit, rămas văduv, care îi împărtăşeşte fiicei învăţături inspirate din povestea sa de viaţă ieşită din comun. În 1908, Touring Club de France din Paris lansa o provocare nemaiauzită până atunci: oferea un premiu de 100,000 de franci pentru cine avea să facă înconjurul Pământului pe jos.

Patru studenţi români la Paris, între care şi Dumitru Dan, au hotărât să accepte această provocare. Au învăţat cântece şi dansuri tradiţionale româneşti pentru a avea cum să-şi câştige existenţa pe parcursul călătoriei. Aventura a durat şase ani plini de neprevăzut, timp în care Dumitru Dan şi-a pierdut toţi cei trei prieteni – unul a murit în India din cauza unei supradoze de opiu, altul s-a prăpădit în China în urma unei căzături într-o râpă, iar ultimul a murit în America după ce ambele picioare i-au fost amputate din cauza degerăturilor suferite în iernile extrem de vitrege petrecute acolo. Călătoria s-a sfârşit cu mare întârziere din pricina Primului Război Mondial, dar la 13 ani după plecarea din România, Dumitru Dan şi-a încheiat drumul de 100,000 de kilometri. Din nefericire însă, premiul mult râvnit se devalorizase între timp din pricina războiului şi a inflaţiei. Dumitru s-a întors în ţară, s-a însurat şi a devenit un simplu agent de asigurări. Soţia sa a decedat în împrejurări tragice, la naşterea singurei lor fiice, Steliana. Dumitru şi-a crescut fetiţa de unul singur, şi nu a mai plecat din România niciodată.

Realizatorii filmului, fraţii Anton şi Damian Groves, pe jumătate români, pe jumătate britanici, au fost interesaţi de storytelling şi de artă încă din copilărie, iar această pasiune s-a perpetuat în timp, determinându-i să fondeze la Bucureşti propria companie de producţie, Studioset. Poveştile lor, spuse prin intermediul filmelor sau a videoclipurilor muzicale ori publicitare, au fost vizionate într-o serie întreagă de festivaluri prestigioase, inclusiv la Cannes şi la BFI în Londra.

Cum s-a născut şi dezvoltat ideea filmului, până să ajungă scenariu?

Povestea care stă la baza filmului Opinci ne-a fost spusă acum 6 ani de un bun prieten al nostru, care ne-a rugat să facem ceva cu ea, s-o dăm mai departe. Am fost cu toţii de acord că este o istorie perfectă despre un erou necunoscut – cineva care realizase lucruri deosebite dar care nu fusese niciodată apreciat pentru ceea ce împlinise. Am fost surprinşi să aflăm că nu auzise nimeni de Dumitru Dan până atunci. Ne-am dat seama că trebuie să găsim o perspectivă inedită din care să spunem povestea, şi că trebuie să aflăm mai multe detalii despre aventura aceasta. Am găsit-o pe fiica lui Dumitru, Steliana, care era deja bătrână şi slăbită, dar lucidă – şi care ne-a spus tot ce îşi amintea despre călătoriile tatălui său. Surpriza noastră a fost să aflăm că nimeni nu îi crezuse poveştile în trecut, probabil pentru că istoriile acestea despre călătorii şi experienţe culturale nu se potriveau cu retorica din vremea comuniştilor. Interviul luat Stelianei ne-a făcut să ne dăm seama că putem spune povestea lui Dumitru Dan din perspectiva ei. În felul acesta, puteam să extragem cele mai importante momente din călătoria lui şi să le povestim în formă prescurtată. Pasul următor a fost să găsim felul cum aveam să spunem povestea. Am înţeles că ar fi fost imposibil să recreem atâtea locuri din întreaga lume aşa cum erau ele în 1910, aşa că am ales ca soluţie animaţia.

De ce aţi crezut că această poveste va 'vorbi' publicului după atâta vreme de când s-a întâmplat?

Cred că pentru toţi spectatorii povestea asta pare una exagerată, greu de crezut. Am investigat noi înşine toate elementele ei, şi multă vreme nu am găsit toate răspunsurile. Până la urmă însă am găsit un exemplar din Cartea Recordurilor – ediţia 1980 într-un anticariat din Londra, şi spre surprinderea noastră, am descoperit acolo un articol despre Dumitru Dan şi recordul lui, acela de a fi primul om care a făcut înconjurul lumii pe jos. Aceasta era o informaţie oficială! Cred că un om ca Dumitru Dan va avea mereu o aură de erou, care, în ciuda tuturor obstacolelor, a reuşit să ducă la bun sfârşit o călătorie de o asemenea anvergură. Publicul român are nevoie de eroi ca el, care să ne arate drumul spre viitor, să ne arate ce se poate înfăptui dacă te implici cu trup şi suflet în visul tău.

De la povestea filmului la cea a realizării sale, cu bune şi rele, prin intermediul a câtorva jaloane...

Am avut destule greutăţi în procesul de animaţie, dar ne-am străduit să obţinem tot ce era mai bun din fiecare moment. Am utilizat două stiluri diferite: animaţia 3D prin intermediul căreia spunem povestea călătoriei propriu-zise şi “pixilation” (tehnica ‘stop-cadru’ având la bază actori costumaţi în personaje/păpuşi) prin care am ilustrat povestea lui Dumitru şi a Stelianei după călătorie. Am vrut în felul acesta să dăm un aer diferit fiecăreia din cele două lumi – cea insulară a casei lui Dumitru am vrut să fie lipsită de culoare, austeră, iar călătoria în jurul lumii am dorit să fie exotică şi în culori vii.

Împreună cu Maria şi Ileana Surducan am creat personaje memorabile, inspirate din măşti tradiţionale româneşti. Partea cea mai dificil de realizat a fost cea a animaţiei ‘stop-cadru’ – aveam încredere că animaţia 3D avea să iasă cum ne doream (am lucrat cu echipa talentată de la Framebreed and Fatfox), însă animaţia ‘stop-cadru’ era un mister pentru noi toţi întrucât nimeni dintre noi nu avea experienţă cu această tehnică. După un test picat cu brio, am început să căutăm alte soluţii pentru partea aceasta şi, din fericire, Lukas Thiele, producătorul nostru asociat, ne-a propus tehnica “pixilation”. Aceasta s-a dovedit soluţia potrivită şi finalmente a salvat întreg filmul. Realizarea acestei părţi a fost extrem de interesantă, a fost o experienţă de-a dreptul supranaturală. Ca să putem obţine efectul acesta de ‘stop-cadru’ am filmat la o viteză foarte mică, pentru a putea mări apoi viteza în post-producţie, astfel că actorii (costumaţi cu măştile de păpuşi) trebuiau să interpreteze totul de 4 ori mai încet decât s-ar fi mişcat în mod normal. În plus, a trebuit să înregistrăm dialogurile şi să le redăm apoi la o viteză de 4 ori mai mică decât cea normală, pentru ca actorii să îşi poată sincroniza mişcările la rândul lor. La un moment dat, un fermier din partea locului ne-a surprins în timp ce făceam sincronizarea asta, şi-a făcut cruce şi a plecat, fără să spună niciun cuvânt!

Muzica îi aparţine lui Pablo Pico, un compozitor francez cu care am lucrat graţie co-producătorului nostru din Franţa, Bagan Films. Dorinţa noastră a fost ca instrumentul muzical principal să fie cavalul, cu armoniile sale misterioase. Tema principală a fost compusă de Cezar Cazanoi, instrumentist român, interpret la caval, iar Pablo a construit pe această temă întreaga coloană sonoră. Actorii care au imprimat vocile personajelor – Marcel Iureş, Tamara Buciuceanu şi Julia Marcan – s-au alăturat proiectului, spre bucuria noastră, după ce partea de animaţie a fost finalizată. Cel mai greu a fost s-o convingem pe Tamara Buciuceanu, întrucât dânsa se retrăsese din viaţa artistică de câţiva ani buni. Din fericire, povestea fabuloasă a lui Dumitru a convins-o să ni se alăture, şi am înregistrat rolul ei chiar la ea acasă. Am fost deosebit de onoraţi să lucrăm cu dumneaei, ne-a primit în casa dânsei ca şi cum am fi făcut parte din familie. Nu vom uita niciodată asta. Un amănunt amuzant este acela că la ultima proiecţie a scurtmetrajului Opinci ne-am dat seama că nouă ne-a luat 6 ani să facem acest film, jumătate din durata călătoriei lui Dumitru Dan în jurul lumii. Sigur că ce-am făcut noi nu se compară cu ce a realizat el, dar simţim şi noi bucuria de a fi contribuit cu ceva în a menţine în atenţia publicului această realizare extraordinară. 

A consemnat IOAN BIG