3 to do cu Horia Ghibuțiu

 

Vineri, 27 martie, ora 20.00

Maia Morgenstern pe scena TES, în spectacolul Mic și-al dracu’”, live pe Facebook Qreator

credit photo: urban.ro

Un eveniment propus de Home of Creativity, care s-a mutat în online și a inaugurat o serie de evenimente de văzut, trăit și ascultat acasă la fiecare dintre noi, pe canapea. Dacă ar fi să fac o glumă amară, aș spune că astfel de inițiative îmi îngăduie să văd chiar mai multe spectacole decât înainte, pentru că s-au eliminat drumurile spre și de la teatru. E drept că fix acele drumuri îmi lipsesc acum enorm, dar nu-s vremuri de tânguit, ci de privit cu optimism. Așadar, pe 27 martie, ora 20.00, deschide-i ușa Maiei Morgenstern pentru Qreator – Home Together Edition. Facebook Qreator transmite live comedia „Mic și-al dracu'” de Ion Pribeagu, cu Maia Morgenstern și Valentin Roșca, de pe scena Teatrului Evreiesc de Stat. Organizatorii au și o povață: rămâi acasă și râzi în voie – face bine la moral!

Sâmbătă, 28 martie, ora 19.00

„Omul cel bun din Seciuan”, pe contul de Facebook al Teatrului Bulandra

Urmăriți înregistrarea unui spectacol aparte, marca inconfundabilă a omului de teatru Andrei Șerban. M-am gândit ca în locul cronicii, să vă propun să citiți fragmente din interviul pe care marele regizor mi l-a acordat după premieră, în toamna lui 2004:

„Domnule Şerban, suntem la aproape 12 ore de la premiera spectacolului „Omul cel bun din Seciuan“, a doua dumneavoastră montare a piesei în ţară, prima fiind cea din 1968, de la Piatra Neamţ. Cum e să puneţi această piesă în libertate în România? Facem abstracţie de montarea newyorkeză…

În libertate, aţi spus? De fapt, libertate am avut şi-n ’68, când am pus piesa prima dată. Pentru că, pe vremea aceea, Ceauşescu era un liberal. În Vest era considerat ca un fel de eliberator din Europa de Est. Cenzura era foarte slabă! În plus, tancurile ruseşti intrau în Praga, iar spectacolul era un fel de strigăt de disperare pentru ce se întâmpla în momentul acela. Deci eram foarte liberi să exprimăm asta! Iar la New York, evident, cenzura nu există. Acum, spectacolul de la Bulandra pune degetul pe rană, nu?

În spectacol, norii sunt pe podea, iar florile cresc cu capul în jos, din cer. Aceasta-i România lui 2014, o ţară cu susu-n jos?

Mă tem că răspunsul e inclus în întrebare!

La conferinţa de presă de după montarea din noiembrie 1968, aţi şocat asistenţa. În Praga strivită de tancurile ruseşti, studentul Ian Palach îşi dăduse foc, iar dumneavoastră aţi spus: „Avem nevoie de o cutie de chibrituri. Cine ne-o poate da?“. Ce doreaţi să aprindeţi?

Focul conştiinţei, focul spiritualităţii. Sigur, nu ne putem sacrifica fizic, aşa cum a făcut acel tânăr, care, prin simbolul său, a arătat ce lucru îngrozitor se întâmpla. Dar, ca artişti, ce putem noi sacrifica pentru binele social? E o întrebare, nu un răspuns.

Ce om bun a apărut, în preajma dumneavoastră, după această răzvrătire a lui Andrei Şerban, tinerelul de 25 de ani?

A apărut Ellen Stewart, directoarea teatrului La MaMa, care s-a întâmplat să vadă – asta arată care sunt influenţele destinului şi ale norocului unui om – un spectacol de-al meu din tinereţe, la Festivalul Internaţional de la Zagreb, cu studenţi români, Dan Nuţu, Florian Pittiş…

Pittiş, cel care a picat la Teatru când aţi fost dumneavoastră admis!

Da! Apoi, Ellen Stewart a venit la Bucureşti, să vadă „Omul cel bun…“. După acest spectacol, m-a invitat la New York, să fac un spectacol la teatrul La MaMa, mi-a obţinut o bursă a Fundaţiei Ford…

E povestea celebră, în care s-a dus şi a obţinut aprobarea de la Dumitru Popescu-„Dumnezeu“…

Exact. Deci omul cel bun, îngerul păzitor al vieţii mele, a venit la mine după ce am făcut „Omul cel bun…“, să mă ia în America şi să fac o carieră acolo!

În rolurile jucate azi de Ana Ularu şi Vlad Ivanov erau, odinioară, Carmen Galin şi Mitică Popescu. Se pot compara, are vreo noimă?, cele două distribuţii?

N-au nicio legătură, decât că şi unii, şi alţii sunt actori excelenţi! Sigur că Mitică şi Carmen Galin jucau într-un spectacol grav, dureros, n-avea deloc tenta asta de umor amar, trist şi sarcastic, despre realităţile care ne înconjoară azi. Pe când Ivanov, Ana Ularu şi Alexandra Fasolă (care este în mod egal o excelentă interpretă a rolului feminin) joacă într-o altă tonalitate, dar calitatea este aceeaşi.

E un fleac, dar, ştiind grija dumneavoastră filigranată pentru orice detaliu, îmi permit să vă întreb unde s-a pierdut traducerea încetăţenită din chineză – Seciuanului îi spunea, pe româneşte, Sîciuan. Poate ştiţi legenda potrivit căreia Pekinul a devenit Beijing la indicaţia lui Ceauşescu. Cu Sîciuanul cine ce-a avut?!

E un detaliu, mie îmi suna mai bine cu „e“ decât cu „î“, e doar o preferinţă de moment, nu are nicio simbolistică.

Alt aspect mărunt în economia piesei, dar de o savoare aparte: autenticul accent evreiesc al Rodicăi Mandache, atunci când intră în pielea personajului Doamna Iang. Sunteţi, vorba americanilor, şi „dialect coach“?

E o idee puţin mai complicată. Dacă Seciuan este România, atunci e clar! Fiindcă dacă există nişte etnii faţă de care avem, noi, românii, o atitudine, în ascuns, atunci acestea sunt ţiganii şi evreii. Şi personajul pe care-l joacă Manuela Ciucur (n.r. – Doamna Shin) are un accent ţigănesc foarte pronunţat. E un fel de comentariu, în sens comic, evident, al modului în care îi privim pe evrei şi pe ţigani.

E o secvenţă în spectacol în care personajul principal feminin îşi plimbă nenăscutul băieţel, îl suie în copac după cireşe, aleargă împreună. E o scenă, cred, pilduitoare pentru modul în care construiţi actul actoricesc – mi-a amintit de „Dansul fetei înecate“ din „Trilogia antică“. Se cizelează greu o astfel de scenă?

Acolo textul e aşa de frumos! E o mare oportunitate pentru actriţă să-şi ia răgazul de a vizualiza fiecare mic detaliu al drumului imaginar pe care  l-ar face cu copilul într-o lume ideală. O lume minunată, în care nu există conflicte, războaie, mizerie. E un moment foarte scurt de a cădea într-o iluzie: că aşa ceva e posibil, că putem trăi în Paradis!

Aţi trăit într-o asemenea iluzie?

Din când în când, trebuie să trăim în iluzii, altfel, ce ne-am face?!…

Sâmbătă, 28 martie, ora 19.00

„Conu' Leonida față cu reacțiunea”, spectacol difuzat live, pe pagina de Facebook unteatru

credit photo: scena.ro

Un ceas de desfătare, asta ne propune unteatru cu acest spectacol, care va fi difuzat live, pe pagina de Facebook a teatrului. Accesul este gratuit. „Conu' Leonida față cu reacțiunea” e regizat de Florin Liță, scenografia îl are ca autor pe Răzvan Bordos, iar în distribuție sunt Cristina Casian, Florina Gleznea și Ionuț Grama. De neratat!

credit photo header :tango


Material realizat de Horia Ghibuţiu