VIDEODOME | Cronică de film: “OUT OF THE FURNACE” (2013, r: Scott Cooper)

Până să avem şansa să vedem deja amânatul Antlers, Horror psihologic produs de Guillermo del Toro ce ar fi trebuit să aibă premiera în câteva zile, să ne îndreptăm atenţia spre unul dintre filmele care ne pot da un indiciu de ce autorul Labirintului lui Pan a lăsat un proiect al său de suflet în grija lui Scott Cooper (Hostiles, Black Mass), regizor mai puţin familiarizat cu ficţiunile destinate entertainmentului adult însă un specialist în studii ale naturii umane ai căror ‘subiecţi’ sunt oameni simpli plasaţi în conjuncturi aparte.

Din stânga : Christian Bale, Woody Harrelson şi regizorul Scott Cooper 

 

O să plecăm aşadar de la realitate. La începutul anului 2008, spre stupefacţia familiei Clinton (cu Hillary intrată oficial în competiţia prezidenţială), senatorul Edward ‘Ted’ Kennedy, deja grav bolnav, îşi declară public susţinerea pentru Barack Obama (pentru a plasa temporal naraţiunea, un fragment din aceasta poate fi văzută în film pe ecranul televizorului dintr-unul din barurile locale).
Drama Out of the Furnace se consumă sub semnul crizelor, al celei politice, al celei economice şi financiare (anii 2007-2008 sunt consideraţi de majoritatea analiştilor drept cei mai dificili de până acum, de la “marea criză economică” - The Great Depression - din anii ’30 încoace), şi al crizei armate, al luptei împotriva terorismului şi a intervenţiilor marilor puteri în războaie în care, la ani buni după Vietnam, trupeţii occidentali au ajuns să moară pe fronturi “exotice”.
În acest context lipsit de optimism, mica comunitate din Braddock - ce avea să piardă în ultimii ani mai mult de două treimi din populaţie datorită exodului şomerilor -, locul considerat The Birth Place of Steel în Statele Unite în care majoritatea cetăţenilor erau angajaţi la oţelărie, încearcă să supravieţuiască cu stoicism. Trecem la ficţiunea plasată în acest context. Out of the Furnace, film disponibil pe Netflix, spune povestea fraţilor Blaze: cel mare, Russell (Christian Bale – American Psycho, Ford v Ferrari), un om aşezat şi împăcat cu sine, mulţumit de slujba sa, cu aspiraţii casnice alături de educatoarea Lena (Zoe Saldana – Avatar, Avengers), care, cu un tată în vârstă şi grav bolnav, îşi asumă fără emfază responsabilitatea de vector de echilibru în familie, şi juniorul Rodney (Casey Affleck – The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford, Manchester by the Sea), încă neieşit mental din adolescenţă, încorporat în armată, ce îşi consumă în Braddock timpul şi banii la pariuri.

 

Într-o lume mică şi izolată, nimic cu adevărat dramatic nu se întâmplă în viaţa lor până când, datorită unei greşeli generate până la urmă de un gest de pură politeţe (Russell bea o gură de whisky oferită de şmenarul local John Petty (Willem Dafoe – Platoon, The Lighthouse) căruia îi returnase o parte din datoria făcută de fratele său), Bale provoacă un grav accident rutier şi este condamnat la închisoare. Între timp, tatăl său moare, Rodney este mobilizat pentru a patra oară în Irak iar iubita îl părăseşte pentru şeriful Barnes (Forest Whitaker – The Last King of Scotland, Arrival). Odată pus în libertate, constată că micul său univers s-a schimbat radical, mai ales datorită fratelui său care este incapabil de a se adapta la o ‘normală’ viaţă civilă, preferând o existenţă dubioasă în mediul luptelor ilegale

... care nu se va sfârşi cu bine din momentul intrării în scenă a sociopatului traficant de droguri din New Jersey, Harlan DeGroat (Woody Harrelson - Zombieland, The People vs. Larry Flynt), probabil, cel mai memorabil rol de bad-guy pe care Harrelson îl are de la Natural Born Killers al lui Oliver Stone încoace.

Pe acest fond de criză personală, Russell devine ‘out of the furnace’ şi, sprijinit de unchiul său (Sam Shepard – Mud, The Right Stuff), declanşează propria vendetă... dar să nu mergem prea departe cu istorisirea.
Tânărul cineast Scott Cooper ne dovedise deja cu remarcabilul său debut, Crazy Heart (2009), că îşi concepe scenariile pe muzică iar în acest caz Pennsylvania a fost foarte ofertantă ca sursă de inspiraţie, de la Bruce Springsteen la Soundgarden şi Pearl Jam (piesa Release a acestora din urmă începe şi închide sonor pelicula), aşa că nu surprinde faptul că a optat să dea OST-ul pe mâna obscurului Dickon Hinchliffe (compozitor experimentat însă în filmele cu acţiune plasată în comunităţi izolate sau tradiţionaliste, precum Winter’s Bone, Passion Play sau chiar Texas Killing Fields) iar camera de filmat în grija japonezului Masanobu Takayanagi (rulat în drame cu protagonişti ieşiţi din comun ca Silver Linings Playbook, Warrior sau The Grey) şi rezultatul combinaţiei sunet-imagine funcţionează impecabil în definirea atmosferei locului. Am totuşi o observaţie (care nu diminuează însă meritele filmului): Cooper a fost evident influenţat de una dintre capodoperele cinematografiei, Vânătorul de cerbi (The Deer Hunter, 1978) al lui Michael Cimino, căci similitudinile sunt prea multe pentru a fi etichetate drept simple coincidenţe... comunitatea proletară (tot oţelărie), adolescentul devenit adult fără voia sa ca veteran de război tarat, incapabil de a se adapta, ce intră în jocul luptelor sinucigaşe (ruleta rusească a lui Christopher Walken), adultul cu capul pe umeri ce îşi continuă existenţa dar... nu mai este capabil să omoare cerbul (aproape copy/paste cu scena lui Robert De Niro, doar că în Out of Furnace nu se desfăşoară la mare altitudine), schimbările dramatice de context şi consecinţele acestora (inclusiv migraţiile sentimentale din timpul absenţei celor doi), ş.a.m.d.

Out of the Furnace este un film despre un micro-univers în care visul american a murit atât de demult că nimeni nu îşi mai poate aminti care era acesta, ce merită a fi văzut, indiferent de gusturi sau preferinţe. Paranteză de final: deşi povestea se consumă tot în Braddock, filmul nu are nicio legătură cu Out of This Furnace, interesanta carte semi-autobiografică a lui Thomas Bell din 1941, axată pe destinul unei familii de emigranţi din Imperiul Austro-Ungar, urmărită pe parcursul a trei generaţii, de la sosirea în oraşul ‘oţelarilor’ în 1881 şi până în WWII.

IOAN BIG