#bucharestoffline | Aprilie: Undeva, oriunde în București

Se fac două săptămâni de când n-am mai ieșit din casă. Nici măcar la cumpărături. Mi-am deschis cutiile de cărți abandonate după renovare într-un colț și citesc. Mai ales cărți polițiste. Inclusiv Zece negri mititei. Știți, romanul în care Aghata Christie vorbește despre cei 10 oameni izolați pe o insula, care sunt uciși pe rând de un criminal invizibil.  Hmmm. Citești altfel cartea asta în carantină.

Din când în când mai ies pe Facebook. Și aici e un măcel în toată regula. E pandemia vrajbei noastre. Toată lumea urăște ceva. Pe cineva.

Covid-ul. Pe chinezii care sunt de vină. Pe americanii care dau vina pe chinezi. Guvernul. Opoziția. Influencerii care fac bani din donații. Bătrânii care ies din casă și dau năvală în magazine. Tinerii inconștienți care stau în casă și nu vor să revină mai repede la muncă. Bugetarii care nu suferă și ei ca privații. Privații care cer ajutor de la stat. Românii din străinătate care, deși nu plătesc taxe aici, așteaptă să fie tratați aici. Și care fac nazuri în legătură cu mâncarea primită în carantină. Cei care-i înjură pe românii care se întorc din străinătate fără să le pese de câți bani au trimis ei până acum în țară în vremurile bune.

Băncile care cer dobândă la dobândă pentru ratele amânate. Companiile care își fac în continuare reclamă fără să țină cont de pandemie. Companiile care țin prea mult cont de pandemie. Celebritățile care fac carantină de lux. Medicii care nu vor să se lupte fără protecție cu pandemia. Biserica pentru că, mna, știe toată lumea: spitale, nu catedrale. Dumnezeu care ne pune la o apocaliptică încercare. Donald Trump. Vladimir Putin. Boris Johnson care și-a primit pedeapsa pentru Brexit. Viktor Orban. Soros. 5 G-ul. Liliecii. Pangolinii. Extratereștrii. Etc.

#bucharestoffline cu George Mihalcea, un bucureştean devenit dintr-un ploieştean, jurnalist de radio de 17 ani, cu 15 ani de Radio Guerrilla, convertit recent la Smart Radio, jurnalist de film la cinemap.ro, autor de proză scurtă la editura Trei, care iubeşte Bucureştiul - vorba lui Caragiale - cum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.