#bucharestoffline | București, oriunde ( partea a III a)

Jurnal de lecturi din anul molimei III

Într-una din puținele zilele libere din vremea izolării – am senzația că muncitul de acasă nu e nicio scofală, fiindcă toată lumea are senzația că, dacă ești acasă, ești disponibil oricând, pentru orice – m-am trezit răscolind prin cărți, în căutarea unora care să mă țină acolo, între pagini. Să-mi redea plăcerea pură de a mă detașa complet de task-uri, deadline-uri și mailuri.

E cazul să te întorci la clasici, mi-am zis, și așa m-am pomenit citind sau recitind autori care m-au dezamăgit rar. E un demers util în criză reîntoarcerea asta la clasicii în care ai încredere.

Lev Tolstoi – Hagi Murad

Romanul scurt al lui Tolstoi, inspirat de propria sa experiență în serviciul militar al Rusiei țariste, e o lectură necesară pentru cine vrea să se documenteze, inclusiv literar, în legătură cu războaiele Rusiei cu vecinii săi musulmani. Figura războinicului Hagi Murad te face să înțelegi mai bine contextul istoric al celor două războaie din Cecenia de la finalul secolului trecut și îți arată profunzimile dureroase ale sângerosului conflict între Vestul creștin și Estul musulman.

John Steinbeck – Iarna vrajbei noastre

Ultimul roman al lui Steinbeck, apărut în 1961, a fost primit cu scepticism de lumea literară americană, și nu puține au fost vocile care au susținut că volumul nu se ridică la valoarea morală a mult mai cunoscutelor Fructele mâniei, Despre oameni și șoareci sau La răsărit de Eden. Iarna vrajbei noastre rămâne însă o bijuterie literară, simt eu, și îți arată, cu mult umor negru, efortul sisific pe care protagonistul  Ethan Allen Hawley îl face pentru a supraviețui într-o lume profund coruptă.

Julio Cortázar – Toate focurile, focul

Toate cele opt povestiri ale volumului sunt mici bijuterii. Dar există cel puțin trei care-ți vor arăta de ce Cortázar e un geniu al prozei scurte : Autostrada din Sud, Sănătatea celor bolnavi și cea care dă titlul volumui, Toate focurile, focul.

#bucharestoffline cu George Mihalcea, un bucureştean devenit dintr-un ploieştean, jurnalist de radio de 17 ani, cu 15 ani de Radio Guerrilla, convertit recent la Smart Radio, jurnalist de film la cinemap.ro, autor de proză scurtă la editura Trei, care iubeşte Bucureştiul - vorba lui Caragiale - cum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.