În cautarea timpului pierdut al brânzei cu roșii

De cum dă căldura în București și soarele începe să te bată amețitor în creștet și să pârjolească asfaltul, iar urcatul scărilor la metrou te face să transpiri ca un maratonist, primul gând pe care-l am când ajung acasă de la job și trebuie să aleg ce mănânc e simplu ca bună ziua: brânză cu roșii!!!

Flashback: în copilăre, la țară, bunicii mă luau cu ei vara la grădina de zarzavat unde lucrau. Zonă de câmpie unde n-ai cum să te ascunzi de soare decât în sălciile de pe marginea gârlei unde îmi pierdeam vremea până la amiază când vocea bunică-mii mă chema la masa de prânz, întinsă direct pe pământ, la capu’ locului, pe un ștergar. Se desfăcea tifon-ul cu brânză proaspătă și albă care se desfăcea în fâșii, ca o veritabilă mozzarella, o poală de roșii adusă de vreo femeie din grădină se rostogolea pe pânza albă.

credit photo Laura Laurențiu

Se mânca cu mâinile. N-aveai nevoie de sare, brânza era suficient de sărată și-o rupeai cu mâinile. La fel și roșiile. Bunică-mea se spăla temeinic pe mâini, murmura o rugăciune sub privirea nerăbdătoare a bărbaților înfometați, și rupea roșia enormă, cât un pepene, pe din două, folosindu-și degetele mari de la mâini. Explozia roșiei ne împroșca pe toți cu zeama rubinie. Picături roșii se uscau după masă pe bărbia copiilor pe care bunica nu apuca să-i șteargă la gură cu șorțul.

Revenind: ajungând acasă cu gândul la brânză cu roșii, deschid frigiderul. Panică!

  • Nu mai avem roșii! Și nici brânza...
  • E, cum nu mai e brânză? Ai d-aia maturată, mai e și niște parmezan...
  • Să terminăm cu mofturile de orășeni. Unde e brânza noastră strămoșească? De unde și vorba: barză, viezure, brânză...
  • Nu înțeleg. Ai brânză, lasă fițele. La sibieni e închis, n-ai de unde să mai iei telemea de vacă d-aia de-a ta.
  • Blestemată zi. Mergem la piața să luăm roșii.
  • Ai Auchan-ul peste drum.
  • Alea-s roșii?! I-e rușine omenirii să le spună ălora roșii. Doamne, cu ce-am greșit? Toată ziua nu m-am gândit decât la brânză cu roșii.
  • Of, bine, hai la piață.
  • Hai cu mașina, repede, să nu închidă.

La piață.

  • E închis, nu se poate. E o conspirație.
  • Drama king. Astâmpără-te. Vrei să mergem la Domenii?
  • Repede. Poate mai găsim ceva.

La Domenii.

  • Uite, uite. Mai sunt două tarabe care n-au strâns.
  • Mă duc. Ține-mi pumnii.

...

  • Grijania și anafura, vorba lu’ ăla bătrânu’.
  • Ce-ai, dragă, că văd că ai luat roșii?!
  • Am luat. Cu douăzeci kilul. La noi în piață erau roșiile la 11, 12 lei.
  • Aia e. Capitalismul de la Capitală. Bine ai venit în București. Hai acasă.
  • Păi și telemeaua?!
  • Aia e. Viața. Ai parmezan.
  • Etc.

Material semnat de George Mihalcea

poza header Ciprian Muntele