Teatru cu public în Casa Poporului

Companiile aeriene au dreptul de a transporta pasageri implementând distanţarea fizică la bordul avioanelor... “unde este posibil”. Dacă nu e posibil, nu-i obligatoriu. Teatrele nu au dreptul să primească spectatori. Deloc. Chiar dacă sălile lor permit mai uşor implementarea distanţării fizice şi cuvântul “posibil” poate fi transformat în obligativitate prin câteva reguli simple. Dar călătoriile sunt o necesitate, ar zice unii, pe când teatrul... teatrul la ce e util?

Magazinele cu ieşire la stradă, mai mici de 15,000 de metri pătraţi, sunt deschise cumpărătorilor. Dacă nu cheltuim, n-avem nevoie de bani şi uităm că trebuie să muncim ca să-i avem... şi dacă nu-i producem, de unde taxe pentru salariile integrale ale bugetarilor, toţi aflaţi “în linia întâi”?

Teatrele, în majoritatea lor, au ieşire la stradă, suprafaţa lor e mai mică de atât şi pot controla mai strict numărul “clienţilor” prin intermediul biletelor, dar sunt ţinute închise... deh, teatrul n-aduce bani.

Deja în particular, dar în curând şi în restaurante, 8 persoane au dreptul să interacţioneze fără mască în spaţii închise... că n-o fac la locul de muncă. Pe scena distanţată de public nu au dreptul să se întâlnească 8 oameni fără mască doar fiindcă e “loc de muncă” şi nu “de joacă”, fie ea şi actoricească. Riscul de îmbolnăvire e mai mare la o mică echipă ce repetă în aceeaşi formulă luni de zile la o piesă decât un la tren burduşit de muncitori sezonieri pus la dispoziţie chiar de autorităţi, nu? Teatrele rămân închise, chiar dacă un spectacol durează mai puţin cât face trenul până la Sinaia... nu până în Austria.

De 30 de ani, în Casa Poporului, se joacă teatru de o calitate îndoielnică fiindcă actorii de-acolo sunt recrutaţi din brigăzile de amatori din toată ţara care s-au făcut remarcaţi prin rolurile din Cântarea României şi a neamului.

Aceşti “performeri” care nu mai joacă demult pentru spectatori au aparent dreptul să nu poarte mască în timpul reprezentaţiei... căci nu-i amendează nimeni, darămite să-i aresteze. În schimb, actorii care nu sunt “aleşi” prin votul publicului n-au, în continuare, acest drept şi teatrele rămân închise. Poate ar fi trebuit să facă mai puţin teatru politic şi mai multă politică în mod teatral. Să se înveţe minte.

Şi atunci? Teatrele nu pot face sălile să zboare şi e greu ca Antigona să-şi ţină echilibrul pe şine, dar ar putea pune legal o masă cu de-ale gurii într-un colţ de scenă şi să clameze că sunt restaurante sau, cu ajutorul unui retailer, s-ar putea eventual declara magazine... în foaier admiri niscaiva produse la vânzare iar în sală intri ca în “cabina de probă”. Au ieşire la stradă, suprafaţă mică, ar merge.

Totuşi, cel mai fezabil ar fi să îşi mute spectacolele în Casa Poporului, că hardughia are spaţii mari ce permit distanţarea, sunt deja filtre de control al publicului şi acolo pare-se că nu e obligatorie masca. Şi oricum actorii de-acolo, nişte bulevardieri, sunt tot timpul în turneu “prin teritoriu” iar sălile sunt goale.

În sfârşit am avea şi noi, publicul, teatru de bună calitate în Casa Poporului.