Artiști urbani: IRLO

Pentru pasionații de street-art, IRLO nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că este unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România. La început și-a făcut mâna și format stilul cu graffiti, dar cu timpul a trecut la proiecte de street-art mari, finanțate fie de autorități, fie de privați. Operele lui IRLO nu se găsesc doar pe ziduri sau pe fațadele clădirilor, compozițiile sale psihedelice stau foarte bine și pe pânze, pe tramvaie, în restaurante (Mahala), trenuri și silozuri.  

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Cred că din mers am tot reglat stilul. Influențat de graffiti, comicsuri, desene animate, pictură naivă, fantastică și psihedelică. Nu-i chiar ușor să te impui. Cred că m-a ajutat și faptul că am fost printre primii care au început să practice genul asta. M-a ajutat c-am fost parte din grupuri cu care am ajuns cunoscuți în urma unor lucrări de genul Sfântul Gheorghe, ștergând balaurul și alte minuni. (n.r. În 2015, una dintre picturile muralele făcute de IRLO cu Obie Platon și Kero (Noua Ordine Murală), ce-l reprezenta pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, a fost ștearsă după ce Biserica a făcut presiuni asupra autorităților, susținând că aceasta e tulburatoare și neortodoxă.)  

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Am avut tot felul de perioade. În prezent îmi trag seva din texte ezoterice, mistice. Am fost mereu preocupat de spiritualitate și caut să transpun în pictură cât mai multe din genul ăsta de cunoaștere.

Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general?

Lucrez mult afară, călătoresc mai tot timpul. Mă mai opresc puțin în preajma sărbătorilor de iarnă, dar, în rest, o dată la maxim două luni plec. E fain, dar poate fi și obositor. Cunosc des oameni noi și cu mulți rămân prieten. Are foarte multe părți frumoase meseria asta.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

M-a ajutat enorm. Jah bless Blogspot, Facebook, Instagram. Ar fi arătat cu totul altfel mersul lucrurilor fără. Păi, cum toată lumea petrece foarte mult timp în lumea virtuală, din ce în ce mai mulți cred că o să consume din ce în ce mai multă artă. Eu urmăresc pe Instagram doar artiști. Nu-i urmăresc nici măcar pe prieteni buni, acolo intru ca într-un muzeu de artă contemporană, la fel cum în liceu mergeam la biblioteca de artă.

Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale prin mai multe orașe din țară. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Am fost nomad de mic. Am prieteni în foarte multe orașe și sate și-mi place mult pe drum. Am făcut parte din mai multe grupuri: Biserika în Arad și Timișoara, Șoimii Shatrei în Sibiu, Noua Ordine Murală în București și Cluj. Nu știu dacă am una preferată. Mă gândesc cu drag la muralele șterse, pentru că au stârnit dezbateri - la Sibiu, pe muzeu Brukenthal, cu Șoimii, și la București, cu Noua Ordine Murală. Am simțit că au contat, iar ștergerea lor a spus ceva.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Anul trecut am pictat la Timișoara cu încă 3 artiști prieteni (Corina Nani, Alex Baciu și Jonez) un siloz care a și spart recordul ca cel mai mare mural din România. Cu ocazia asta mi-am conștientizat limita de înălțime de la care încep să-mi tremure pantalonii. Am avut o macara foarte profi, care nu implică niciun risc, dar asta n-a ajutat.

Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Nu fac politică, dar pot spune ca peisajul românesc e foarte trist. Clasa politică e sub orice critică. Cred că arta trebuie să facă ceva, măcar să râdă de tragicomicul ăsta. Pentru mine este important să abordez teme care sunt socio-politice.

Ce urmează pentru IRLO?

Sper că voi călători din nou prin alte țări și, în același timp, să încep una sau mai multe comunități self sustaining în natură, în România.

  • Interviu de Gruia Dragomir