Experiențe... To Kill for: De la Murakami la Hans Zimmer

Cu toții avem lucruri sau experiențe pentru care ne-am dorit ca noul an să vină mai repede. Bineînțeles, e greșit să-ți trăiești viața fiind tot timpul în expectativă, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre un wishlist cu chestii mișto, din care să se poată inspira oricine atunci când caută să-și facă mai interesant timpul care se scurge între două dorințe personale. 

Hans Zimmer în concert la Antwerp, pe 21 februarie 2021. Un oraş pe care îl iubesc şi un compozitor de a cărui muzică nu mă satur, indiferent că e OST-ul de la Gladiator, The Rock sau Driving Miss Daisy.

L-am văzut deja live la Londra şi la Sofia, dar neapărat vreau să-l prind şi de data asta, mai ales că (sper eu) va avea în repertoriu şi „prospături” din blockbusterele (de)mult aşteptate: Dune, No Time to Die, Wonder Woman 1984 şi Top Gun.  IOAN BIG, Publisher Zile și Nopți

Am avut numai sentimente de antipatie pentru Beethoven. Prin ianuarie am avut epifania și evident că am îmbrățișat tot clișeul: să mă îndrăgostesc formidabil de muzica lui, tocmai în Anul Beethoven 250.

Închipuiți-vă surmenajul: să descoperi așa ceva și să nu poți participa la concerte live, ca și cum o mare parte din suplețea misterioasă a muzicii a fost furată. Dar nu a fost degeaba: pe durata carantinei am realizat că muzica lui chiar e medicament curat. IRINA MACEDONSKI, PR cultural

Dacă scap cu bine din pandemie (deși m-am obișnuit poate prea mult cu izolarea...), mi-aș dori să ajung, culmea, ori în Laponia, la Rovaniemi (e un vis mai vechi, nu chiar din copilărie);

... ori în India, unde visez demult, în secret, să călătoresc, în ciuda impresiilor controversate ale unora și altora dintre cei care se întorc de acolo. Poate chiar într-un ashram. Sau, dacă nu, măcar oriunde pe malul mării în Grecia. IAROMIRA POPOVICI, Scriitoare

La un an de când am pus mâna pe ea pentru prima dată (și răsfoită de încă câteva ori) am recitit 1Q84 de Haruki Murakami. Frecvent revin la cărțile preferate și caut o nouă perspectivă din care pot privi povestea.

Trebuie să recunosc că, pentru prima dată, mi-am dat seama că povestea are finalul fericit pe care nu îl merită. Poate reușesc, la fel ca personajele, să ajung într-o altă lume unde pe cer sunt două luni și acolo să găsesc un al patrulea volum cu un alt deznodământ. TEODORA BRATU – Redactor Zile și Nopți