HAIHUI cu Swit Rocs: O provocare de-o vară

Dragă munțomane,

Trag nădejde că dacă ești cum mi te știu, până acum ți-ai reintrat în ritm. Ți-ai dezmorțit încheieturile și spatele cu rucsacul încărcat, ți-ai reobișnuit plămânii cu aerul cel bun de munte și le-ai dat deja de furcă bocancilor pe niscaiva creste. Dacă-i totul precum cred, înseamnă că povestea ce urmează e pentru tine.

Nicio aventură adevărată nu a început vreodată cu „eram într-o zi la o salată, când ne-a venit ideea asta grozavă!”, iar aventura noastră, a mea, și a celor 2 prieteni dragi mie, aceea de a escalada într-o vară toate vârfurile montane de peste 2500 de metri din România împreună, nu a făcut excepție. Ne cățărasem deja pe destui munți, în țară și în afară, nu căutam să bifăm ceva în vreun palmares de munțoman amator sau, cu atât mai puțin, să sfidăm măreția munților. Și asta sper să nu uiți nici tu, nicicând, dragă prietene – pe munte, regulile sunt ale lui, timpul e al lui, natura e a lui. Dacă știi și respecți asta, vă va fi bine împreună.

Muntele – provocarea fericirii!

Carpații românești au 14 vârfuri care depășesc 2500 metri. Cele mai multe, 8 la număr, se află în Munții Făgăraș, 3 în Munții Bucegi, 2 în Retezat și 1 în Parâng. O să îți povestesc în cele ce urmează cum ne-am organizat noi, din Brașov fiind, să facem asta în week-end-urile dintr-o vară și, în funcție de locul tău de proveniență, îmi poți scrie și te ajut cu drag să îți organizezi traseul. Noi am avut nevoie de 7 zile să le facem tihnit, adică de nici măcar 4 week-end-uri.

Pentru cele 3 vârfuri din Bucegi, Capul Morarului (2501 m), Bucura (2503 m) și Omu (2505 m), am avut nevoie de o zi. Traseul ales de noi a fost cu plecare și retur din Bușteni. Am urcat pe Jepii Mici, și am urmat traseul către Omu, pe platoul Babele. Cele 3 vârfuri sunt grupate și ușor de atins. Coborârea am făcut-o pe destul de solicitanta Vale a Cerbului.

O altă variantă preferată de mine, este aceea de a urca din Râșnov, spre Cabana Mălăiești, apoi pe Hornul Mare, spre cele 3 vârfuri și retur pe același traseu. Ambele variante se pot face într-o zi, nu sunt foarte dificile, singurele porțiuni mai tehnice fiind zonele expuse și prevăzute cu lanțuri de pe Jepii Mici, respectiv porțiunile de cățărare verticală de pe Hornul Mare.

Panorama Bucegilor, în drum spre Vârfurile Capul Morarului, Bucura și Omu

Vedere înspre Coștila, de pe Vârful Bucura

Pentru primele 3 vârfuri abordate din Masivul Făgăraș, Vârful Cornul Călțunului (2510 m), Vârful Lespezi (2522 m) și Vârful Negoiu (2535 m), am avut nevoie de o zi lungă și de o formă fizică ceva mai bună. Am ales să începem ascensiunea de la Piscul Negru, parcurgând o diferență de nivel pozitivă de 1200 metri ca să ajungem la primul vârf, Lespezi. Traseul înspre cel de-al doilea vârf este destul de expus și, atenție, nemarcat, însă nu foarte greu de reperat. De acolo, am coborât în căldarea glaciară de la baza Vârfului Cornul Călțunului, ca să intrăm pe traseul către ultimul vârf, Negoiu. Este un traseu dificil, dacă nu aveți experiență montană și anduranță. Altfel, se pot aborda primele 2 vârfuri și retur într-o zi, iar într-o altă zi, al treilea, cu urcare de la Bâlea spre Lacul Călțun.

Spectacol deasupra lacului Călțun, pe Vârful Cornul Călțunului

Pentru următoarele 3 vârfuri, Vârful Vânătarea lui Buteanu (2507 m), Vârful Dara (2500 m) și Vârful Hârtopul Darei (2506 m) am avut nevoie de 2 zile. Ascensiunea către Vânătarea lui Buteanu este scurtă și nesolicitantă, se urcă de la Lacul Bâlea, iar singurele porțiuni ușor expuse sunt aproape de vârf. Am condus apoi până la complexul Sâmbăta, am urcat la frontală până la cabană, unde am campat. A doua zi, dis de dimineață, am pornit urcarea pieptișă spre Fereastra Mare a Sâmbetei și apoi către cele 2 vârfuri și retur pe același drum. Traseul nu are porțiuni tehnice, însă este lung și obositor.

Dis de dimineață, înspre Vârful Vânătarea lui Buteanu

Porțiune de creastă din traseul spre Vârful Vânătarea lui Buteanu

Moment de mult meritată odihnă pe Vârful Dara

Pentru cele 3 vârfuri din Parâng și Retezat, Vârful Parângul Mare (2519 m), Vârful Peleaga (2509 m) și Vârful Păpușa (2508 m) am avut nevoie de 2 zile și le-am abordat din Petroșani, respectiv Hațeg. A fost, cu siguranță, cea mai solicitantă parte a experienței. Atât Retezat, cât și Parâng, sunt munți tehnici, expuși, cu puțină vegetație, multă stâncă și, implicit, destule ocazii de escaladă. Sunt trasee incredibil de frumoase, cu râuri și lacuri care te însoțesc permanent. Repet, însă, este, de departe cea mai tehnică și solicitantă parte a experienței, nu tocmai recomandabilă celor fără experiență montană.

Unul dintre numeroșii ochi verzi ai Parângului

Înspre Vârful Parângul Mare

Splendoare de Retezat

Înspre Vârfurile Peleaga și Păpușa

Am sărbătorit aventura noastră pe ultimele 2 vârfuri din Munții Făgăraș, Vârful Viștea Mare (2527 m) și Vârful Moldoveanu (2544 m). Dintre toate traseele care duc pe cele două vârfuri, preferatul meu este cel care pornește de la Bâlea Lac și se încheie la complexul Sâmbăta, însă există și opțiuni de durată și dificultate mai scăzută. Variante sunt multiple, și de combinare a vârfurilor pe week-end-uri, și de puncte de start, dar și de nivele de dificultate. Lasă-mi un mesaj în comentarii și punem la cale, împreună, cel mai potrivit traseu pentru tine pentru această provocare de-o vară, în funcție de zona în care locuiești și de experiența ta montană.

Bâlea Lac, la primele ore ale dimineții

Lac ceacâr, în drumul spre Vârfurile Viștea și Moldoveanu

Nu ne-am început aventura cu o salată, ar fi fost păcat să ne sărbătorim reușita cu una! Trio-ul fericit la final de provocare +2500, pe Vârful Moldoveanu!

Dragă munțomane,

Dacă ești cum mi te știu, vei lua din scrisoarea mea întocmai ceea ce îți doresc și îmi doresc. Să te bucuri cu sufletul de munte, să îl simți, să îl înțelegi și să îl respecți. Să nu îl transformi într-o experiență de bifat, într-un trofeu de cucerit sau într-o provocare prin care să cauți să îți depășești abilitățile și anduranța peste o limită care ar putea să te coste. Să nu uiți că muntele te iubește și te așteaptă până vei fi pregătit pentru el, indiferent când va fi asta. Să nu te grăbești, să cauți să mergi în ritmul naturii; să te bucuri de cântecul păsărilor, de florile și frunzele care își schimbă culorile de la o lună la alta, să îți mângâi fața cu apa rece din pâraie, să te joci cu vântul, să te legeni cu grijă pe stâncile ascuțite, să fii fericit.

Întocmai cu asta am rămas eu, după experiența +2500 – cu amintiri fericite, nu cu vârfuri cucerite. Vârfurile le mai urcasem și probabil o voi mai face, dar nu despre asta e vorba. Port în suflet joaca de pe lângă lacurile glaciare din Retezat și, mai apoi, seara cu localnicii veseli, la o porție de virșli tradiționali, poveștile bătrânului îngrijitor al refugiului Agățat din Parâng, râsetele care răzbăteau prin ploaia torențială care ne-a însoțit zeci de kilometri pe Dara, luna din noaptea de la cort, de pe Valea Sâmbetei, spectacolul incredibil de primăvară din Bucegi, emoțiile, crampele care parcă își râdeau de mine în cele mai solicitante momente, bășicile cu care ne întreceam seara, grindina de pe Păpușa, vibrația stâncilor care îmi ghida pașii pe porțiunile de nemarcat din Făgăraș, țipetele de fericire de pe Moldoveanu.

Fericirea asta, doar, ți-o doresc din suflet și ție.

Și nu uita: cea mai frumoasă provocare a muntelui este fericirea ta!

Cu drag,

Un (alt) munțoman fericit

PS: Lasă-mi un mesaj în secțiunea de comentarii sau în contul de instagram - https://www.instagram.com/swit.rocs/ - dacă dorești să personalizăm împreună provocarea ta de-o vară.