Ouă poșate, în weekend la lume date

Sunt perlele coroanei din gustarea urbană denumită brunch.

Am învățat să fac ouă poșate singur, acasă, nu după YouTube, și mi-am dat seama de o anumită similitudine cu vorba socrului meu apropo de mămăligă - trebuie să ratezi vreo 20 ca să-ți iasă prima ca lumea. A fost un reglaj fin, deoarece focul nu trebuie să fie prea mare, e esențial să pui oul în apă cu multă grijă, de la distanță mică, să învârți iute-iute cu o lingură de lemn ca să faci acele cercuri concentrice în bolul în care apa n-a atins punctul de fierbere.

Dar pentru un ageamiu în ale gătitului ca mine, e un efort cam mare. Bașca, n-am încercat să prepar și sosul olandez, provenit din bucătăria franțuzească, or, ouăle poșate fără acest sos bazat pe gălbenușuri și unt sunt ca mușchiul fără garnitură - alunecă, dar mai greu. E drept, în Turcia am descoperit că ouăle poșate pot fi acompaniate și cu o alternativă locală a celebrului sos - iaurt cu usturoi și unt cu boia.

Am găsit ouă poșate cu sos olandez, sparanghel și baby morcovi (există și varianta, interesantă, a optării pentru prosciutto în loc de legume), servite cu pâine de casă și salată, în meniul de brunch de la The Point, pe terasa umbroasă a acestui centru cultural din centrul târgului. Ca în orice meniu de brunch, ouăle poșate sunt vedetele.

Brunch la The Point

Nu zic că n-ar merita să încerc și scrambled eggs cu brânză feta și mărar ori ouă moi cu velouté de zucchini și crumble de parmezan. Ci doar că poșatele mi se pare că reprezintă cel mai demn ideea de gustare de weekend, o masă intermediară, urbană, respectiv cam ce înțeleg eu prin conceptul de brunch. Și, apropo, am revenit la sentimente mai bune legate de brunch, mă rog, influențat și de faptul că la New York, acolo unde se dă ora exactă în materie de brunch-uri, această gustărică excentrică nu mai e hulită ca în anii în care regretatul călător gastronomic Anthony Bourdain decretase, în bestseller- ul „Kitchen Confidential”, „Brunch-ul nu e o tendință. E un centru de profit”.

După care vreme îndelungată obiceiul newyorkezilor de a păpa ceva bun între mese, la un preț piperat, a fost luat în tărbacă inclusiv de comedianți. Parcă Bill Burr spunea: „Hai la Brunch!

Bună idee! De ce să dormitezi duminica, atunci când poți ieși să dai 18 dolari pe niște ouă?”.

E adevărat însă că scriu aceste rânduri când în New York tocmai s-au redeschis terasele, așa că e logic ca orice masă luată în oraș să fie populară, fie că e brunch, prânz sau cină.

Partea specială a brunch-ului de la The Point e dată de faptul că orice aș mânca, am și subiect de conversație. Bunăoară, spectacolele originale pe care le-am văzut acolo astă-toamnă.

Adică excelentul One-Woman-Show, cu Iulia Verdeș în formă de zile mari, F#*& NIKON! (în regia Adelei Bițică) sau nu mai puțin eclatantul „Uitasem” (text și regie: Gabriel Sandu), unde am descoperit o actriță cu un potențial uriaș, Edith Alibec.

The Point: www.facebook.com/pointculturalhub

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Horia Ghibutiu