Hugo de vară, aperitiv lasciv

Pentru că sunt din nou la mare modă petrecerile de acasă, îmi face cu ochiul un pachet Hugo. Acest kit de petrecere estivală conține o sticlă de lichior de soc Bols, care merge foarte bine împreună cu două sticle de spumant de soi, Prosecco Treviso Cantina Bernardi, pentru a prepara la domiciliu cocteilul Hugo.

Îmi plac poveștile fluide, iar acest cocteil aperitiv are o istorie simpatică. Și surprinzătoare, aș zice, pentru că nu m-am așteptat ca un cocteil de vară să provină dintr-un loc unde nu prea se lichefiază asfaltul de căldură - în Tirolul de Sud. Dar acolo s-a născut acest cocteil, care mă răcorește, îmi înțeapă limba și îmi umple gura de plăcere la fiecare sorbitură. Nu trebuie să apelați la un mixolog ca să știți că Hugo se face cu prosecco, lichior de soc, apă minerală și frunze de mentă. A apărut în 2005 și a fost creat de un barman pe nume Ronald Gruber, ca o alternativă la mai cunoscutul pe atunci Spritz Veneziano. Inițial, s-a folosit balsam de lămâie, dar ulterior a devenit lichiorul de soc element de bază, o asociere mai practică, aș observa. Faza nostimă e că numele de Hugo a fost ales la întâmplare, după ce barmanul se oprise la Otto, dar și-a dat seama că nu sună prea universal.

Întâlnirea cu lichiorul de soc a fost dragoste la primă vedere de când am descoperit, lângă Rijksmuseum, o firmă pe care scria „BOLS AMSTERDAM 1575. Wine & liquors. Le cellier”. Am intrat și am avut revelația unei experiențe de neuitat: un tur ghidat prin Casa Bols, acest muzeu al băuturilor unde explicațiile pe care le primești sunt la fel de savuroase precum cocteilul care intră în prețul turului.

Ei, acest lichior de soc dă tot farmecul cocteilului care se încăpățânează să rămână la modă de atâția ani, cu condiția să fie compus din produse de soi, aș cum e pachetul care poate fi procurat la noi de pe The Liquor Store. Și e suficient să menționez acest nume de magazin online ca să-l asociez unei povești care mie mi s-a părut savuroasă.

Unele cocteiluri produc plăceri senzuale. Hugo e, în sine, una.

Misterul luminiței verzi

În urmă cu destui ani, un prieten foarte bun, cunoscut în oraș ca The Social Drinker, m-a chemat acasă la el pentru o testare: voia să-și desăvârșească arta de a prepara cocteilul Hugo. Și a desăvârșit-o până pe la trei dimineața, când, în pofida faptului că îndemn pe toată lumea să consume responsabil, e posibil să mi se fi împleticit un pic llimba. Ba și auzul, așacă n-am fost pe fază când mi-ar fi zis că apăruse o aplicație pe telefon prin intermediul căreia poți chema un taxi. Ne-am despărțit greu, iar în fața porții sale am avut surpriza să văd o mașină parcată, cu o luminiță verde deasupra. Întrucât casa prietenului meu era situată într-un cartier mărginaș, m-am gândit care erau șansele să găsesc un taxi liber parcat fix unde avusesem eu treabă. Și am crezut că e un mister care merită nedeslușit. După ce am făcut ochi, l-am sunat, totuși, pe prietenul meu să-i expun coincidența. A râs și mi-a zis să-i mulțumesc lui Hugo.

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Horia Ghibutiu