Tristețea orașului în care plouă de trei ori pe săptămână

Noroc că a venit vara și poți găsi o scuză bună pentru aspectul de oraș părăsit pe care îl are Brașovul. Te poți gândi că lumea a plecat în vacanță și că încă nu au venit turiștii. Când ploua, te-ai fi putut gândi că aleg să ocolească Brașovul pentru că nu vrea nimeni să se plimbe printre picături, doar că a ieșit soarele și îți dai seama că nu de asta e pustiu.

Foto: Gabriel Bălănescu

Lumea alege să stea mai mult pe acasă. Terasele sunt aproape goale toate, noroc cu absolvenții de liceu care mai ies să tragă împreună de un suc. Te întrebi unde sunt cu toții și este destul de greu de acceptat că efectele izolării sunt încă atât de mari. Deși mai toți am așteptat să se termine izolarea și să ne vedem, ”amenințările” nu s-au pus în aplicare. Se simte încă teama și e greu de acceptat că trebuie să trăim cumva cu ea.

Foto: Gabriel Bălănescu

Cumva sunt mai mulți oameni cu atitudini extreme decât moderați. Pe de o parte sunt cei care iau în râs toată situația și refuză să creadă că suntem încă în pericol, nu vor să poarte mască sau să respecte instrucțiunile. Eram la o terasă și am auzit comentarii aprige de la niște oameni care au decis să nu dea numărul lor de telefon pentru rezervare, atunci când au vrut să se așeze la masă. Au vociferat și au plecat. Pe de cealaltă parte sunt cei care preferă să rămână în spațiul pe care îl pot controla și nu mănâncă în oraș de teamă că s-ar contamina. Un amic mi-a zis că a făcut foamea în delegație în două orașe din țară, nedorind să riște să mănânce la restaurant.

Foto: Gabriel Bălănescu

Împreună

Cred că întrebarea cea mai importantă este ”ce putem face în condițiile date?” Existând un risc de îmbolnăvire, cum mă pot proteja eu, totuși, în același timp cât mă străduiesc să-mi reiau parte dintre obiceiuri.

Am avut nenumărate apeluri în spațiul public de a trece peste asta împreună. Doar că asta încă nu a trecut și trebuie să trecem prin, cu cât mai puține victime. Mă refer din punct de vedere economic și nu din cel al sănătății, îndrăznesc să cred că am învățat cum să ne spălăm pe mâini, în cazul în care nu știam deja.

Utilizarea termenului VUCA este veche și a început în cadrul forțelor armate. A început să fie folosit pe scară largă de prin anii 2000, în special în context economic sau de leadership. Este de actualitate mai ales acum, pentru că înseamnă Volatility (volatilitate), Uncertainty (incertitudine), Complexity (complexitate) și Ambiguity (ambiguitate). Cu alte cuvinte, e chiar lumea în care suntem acum, în care singurul lucru pe care îl știm sigur e că nu știm.

Foto: Gabriel Bălănescu

Poate că sunt câteva locuri pe care le-ai frecventat înainte și care îți sunt dragi. Vezi cum poți ajuta. Toate mesajele de susținere a comercianților sau producătorilor locali ar trebui să se concretizeze. Contează mai mult să facem, decât să spunem.

Frumusețea comunității

Singurul eveniment public la care am participat a fost un târg de haine organizat de Mes Amis, un boutique outlet, în curtea unei ceainării. Curtea de la Zuze a fost încăpătoare și am reușit să ne simțim aproape ca înainte. A fost cu muzică și chiar cu puțin dans.

Uităm selectiv și nu întotdeauna reușim să ne aducem aminte de ceea ce era mai important. Sigur că totul se schimbă permanent, aceasta era realitatea și înainte, doar că s-a mai adăugat ceva: suspiciunea și teama. Am uitat cât de mult tânjeam să ieșim în perioada de restricții și acum nu reușim să ne adaptăm, e necesar doar să ne luăm mai multe măsuri de precauție și să trăim o variantă cât mai aproape de ceea ce ne-ar face bine.

Am reușit împreună să limităm efectele dezastruoase ale virusului în comunitatea noastră. Ce facem mai departe? Ce putem face în condițiile date? Cu ce putem ajuta?

Pentru că se mai vehiculează un termen, cel de reziliență, însemnând capacitatea unui sistem de a se adapta și de a-și reveni în urma unor condiții vitrege. Cum și când își va reveni orașul nostru? Cu ce ajutăm fiecare dintre noi?

Frica de boală există, nevoia de precauție este firească. Dincolo de gândul acesta, putem găsi curajul de a face ceva, strategia prin care ne putem proteja, astfel încât să ne bucurăm de o plimbare în orașul nostru, de o cafea sau de o masă la restaurant, de spectacolele în aer liber sau de cele care urmează să se țină în spații adecvate.

Text de Antoneta Galeș

Antoneta Galeș s-a născut și trăiește la Brașov. Este trainer, coach, art-terapeut Phronetik și autor de romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. ”Iarna crimelor perfecte” este cel de al șaselea roman al ei, apărut în decembrie 2019 la editura Tritonic. Acțiunea acestuia se petrece exclusiv la Brașov.