HAIHUI cu Swit Rocs – Rio de Janeiro de Harghita

Dragă gospodarule,

Nu știu cum ești tu, dar mie tare îmi plac momentele alea când mă uit mai bine prin cămară și prin dulapuri și găsesc cam tot ce îmi trebuie cât să fac ceva bun, chiar când îmi făceam gânduri că aș avea nevoie de una și de alta, și iaca, nu am timp sau bani să merg să cumpăr. Sau nu se găsește la noi. Sau nu se găsește nicăieri. Sau e pandemie și degeaba se găsește. Cam așa și cu dorul de călătorit. Cum mi se face dor nevoie mare de ceva la care nu am acces încă, încep să mă uit pe rafturile din cămara țării mele, mai mut un borcan cu alge de mare, mai lustruiesc o piatră adusă de pe munte, mă mai uit pe spatele unei vederi vechi, mai dau cu mâna de praf pe ici, pe colo, cu răbdare, până găsesc ceva. Ceva din ce mă gândeam să merg să cumpăr sau să fac rost, și, când colo, aveam acasă și zău de știam!

Salutări din Rio de Janeiro de Harghita

Spre exemplu, zilele trecute tocmai ce am fost în Rio. Nu de Janeiro, ci de Bisericani. Și l-am admirat pe Iisus, cel înalt și cu brațele deschise către lume. Nu de pe Muntele Corcovada, ci de pe Muntele Gordon. Nu înalt de 38 metri, ci de 23. Dar tot fain tare a fost, și nu zic doar așa, din constrângeri de ordin pandemic.

Colosul de fier și oțel de pe Muntele Gordon

Statuia Inima lui Iisus de pe Muntele Gordon (953 metri), din Harghita este cea mai înaltă statuie de acest fel din Estul Europei. Construită cu mai puțin de 9 ani în urmă, ea tronează deasupra localităților Odorheiul Secuiesc și Lupeni și poate fi zărită hăt de la o distanță de câțiva kilometri, odată ce intri în Satul Bisericani. Proiectată pe 7 etaje, statuia nu te poate lăsa altfel decât cu gura căscată, atunci când dai capul pe spate să o privești în ochi. În interiorul monumentului există o scară în spirală care te poartă până în sus în coroană, de unde poți admira natura în întreaga ei splendoare, până tocmai la Sovata. Dacă ți-e teamă să te cocoți până în punctul maxim al monumentului, adică să te sui pe o platformă, să te ridici pe vârfuri și să privești pe deasupra coroanei de „spini”, nu e nicio problemă, poți admira aceeași priveliște și din... nările statuii.

Statuia lui Iisus poate fi observată de la intrarea în satul Bisericani, chiar și în zilele înnorate

Între etaje, în urcare din inima monumentului, înspre mintea lui

Chipul ușor Robocopic al lui Iisus, văzut din interior

Priveliște panormaică de la etajul 7 al monumentului, între Odorheiul Secuiesc și Sovata

Statuia Inima lui Iisus, maiestuoasă și impunătoare, din orice unghi ai  admira-o

Pentru mine, lumea secuiască a României este o continuă încântare. Dacă simți și tu la fel, poți merge mai departe spre est, către Masivul Haghita Mădăraș, muntele sacru al secuilor. Există diverse trasee montane, practicate în principal cu bicicleta, dar se pot face și drumeții sau se poate urca cu mașina până la complexul de cabane și apoi pe jos, aproximativ 30 minute, pe un traseu foarte lejer, către Vârful Mădăraș (1801 metri). Așa cum nu cred că trebuie să fii musai o persoană religioasă ca să apreciezi ineditul monumentului de pe Muntele Gordon, la fel nu trebuie să fii musai un pasionat al muntelui ca să fii impresionat de încărcătura emoțională care răzbate din vârful masivului. Fost lăcaș de pelerinaj al catolicilor secui, vârful-platou este un adevărat altar de totemuri și stâlpi secuiești, decorați cu drapele, pamblici, coroane și alte însemne maghiare și secuiești.

Muntele Sacru al secuilor, mistificat și mai mult de ceața care s-a lăsat în urma unei ploi de vară

Păzită temeinic de joaca spiritelor sacre, nu însă și de ploaie

Între cele 2 obiective, să nu uiți să faci cel puțin un scurt popas în comuna Brădești, care te va cuceri invariabil prin căsuțele ei cochete, multitudinea de flori de pe marginea drumului și porțile ei pictate cu motive tradiționale, în culori vii și atrăgătoare. Vei tinde, probabil, de multe ori, să crezi că te afli în fața unui muzeu al satului sau în fața unui monument, însă dacă vei trage cu ochiul printre scândurile porților, îți vei da seama că ești doar în fața casei unor gospodari care au fost suficient de norocoși să aibă o astfel de moștenire și suficient de întreprinzători cât să nu o irosească.

Una dintre multele și minunat de coloratele porți din Comuna Brădești

O comună cu iz de muzeu, frumos îngrijită și primitoare

Dacă ești harnic și pornești dis de dimineață de acasă iar ziua de vară e lungă, te poți abate și puțin mai la sud, înspre Cheile Vârghișului, o oază de aer curat și răcoare în toropeala zilelor de iulie. Un traseu spectaculos de maxim 2 ore, care te poartă peste podurile suspendate deasupra apelor verzui ale Vârghișului, faimos cu precădere pentru abundența de formațiuni carstice și peșteri, dintre care multe pot fi vizitate și explorate. La întoarcere, poți opta să revii pe același traseu sau, și îți recomand cu drag, te poți aventura să îl ocoloești pe deasupra, parcurgând coama Munților Vârghișului, o subcategorie a Munților Perșani (altitudine maximă 1011 metri). Traseul este lejer, asemănător mai degrabă cu o pajiște plină de flori și vegetație luxuriantă, însă, nu atât de răcoritor precum varianta prin chei.

Cheile Vârghișului sunt accesibile în orice anotimp și îți oferă, mereu, noi peisaje surprinzătoare

Happy și Joy își fac curaj să parcurgă un alt pod lung și mișcător, pe deasupra apelor

Orice ai alege, sunt convinsă că vei pleca revigorat de prospețimea secuiască. Din Cheile Vârghișului, din Munții Mădăraș, de pe malul lacurilor, de sub mantia lui Iisus cel de oțel, din sătuce sau din micile restaurante locale, vei pleca, nu mă îndoiesc, energizat de frumusețea și ospitalitatea unor locuri agățate, parcă, în negura timpului, încărcate de istorie și tradiționalism, însă nicidecum prăfuite sau uitate.

Dragă gospodarule,

Aș fi putut continua cu multe alte exemple de locuri dragi mie din ținutul secuiesc și, sunt convinsă, aș fi fost departe de a le epuiza. Totuși, mesajul cu care vreau să te las este acela că un gospodar adevărat e gospodar și în ale călătoritului și că mereu, vorba bunicii, trebuie să aibă pe ce să pună mâna. Ești bucuros, cred, cum de altfel sunt și eu, că lumea a început să se deschidă din nou. Într-un fel încă mai greu de digerat, dar părem să reintrăm în ceea ce noi numeam normalitate. Îți doresc, cum îmi doresc și mie, ca atunci când toate opțiunile vor fi accesibile din nou, să nu uiți de cămara ta cu bunătăți. Să îi mai ștergi rafturile de praf, când și când. Să te mai uiți prin borcane. Să mai guști din dulcețuri. Să mai zâmbești cu gândul că atunci când păreai să nu ai nimic, aveai totuși cămara ta și iată, câte bunătățuri s-au ascuns în ea!

Cu drag,

Un gospodar recunoscător

https://www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs/

O bucurie din cămară, într-o zi de vară în pandemie

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs