HAIHUI cu Swit Rocs: Meteora, o călătorie în timp

Dragă călătorule în timp,

Ai dedus deja, poate, din alte articole de-ale mele, că sunt un om simplu. Îmi organizez singură excursiile, mă documentez cum cred eu de cuviință, evit orice fel de agenți de turism, nu investesc în cazări scumpe, sunt bucuroasă să îmi duc rucsacul în spate și prefer să mă îngreunez cu povara priveliștilor, decât cu cea a unei camere foto. Prin urmare, toate pozele mele sunt făcute cu telefonul. Ei, dar se face că uneori mă nimeresc în unele locuri care sunt atât de încărcate de spectaculos, încât telefonul, oricât încearcă, nu le mai poate surprinde. Meteora a fost un astfel de loc așa că te rog să mă crezi că, de vei merge acolo, vei vedea că realitatea depășește cu mult ce am putut surprinde eu în imagini.

Meteora – dragoste la prima vedere!

Meteora a fost prima mea revedere cu Lumea după cele câteva luni de pandemie și nu cred că puteam visa la o revedere mai minunată! Complexul monahal Meteora din centrul Greciei este un loc unic în lume care te amețește, te copleșește, te face să uiți de oamenii cu măști din jurul tău, de cele 15 ore conduse până acolo și de cele 34 de grade mediteraneene care îți apasă nemilos pe umerii goi, la mijloc de iulie. Cei aproape 1000 de coloși de gresie cu capul în nori au început să se formeze cu peste 60 milioane de ani în urmă, printr-un proces fizic unic în lume. Din starea inițială de deltă, ploile, vântul și cutremurele i-au transformat în uriași de stânci compacte, cu înălțimi între 300 și 600 metri, în vârful cărora, asceți abili și destoinici, au început să construiască lăcașuri de liniște, dar și de refugiu, împotriva invaziei otomane.

Prima întâlnire mută de uimire cu coloșii Meteorei

Doar mie mi se pare că una dintre stânci scoate limba iar alta și-a tras prea tare căciula peste ochi?

Dintre cele 24 de mănăstiri construite, 6 sunt în stare foarte bună și pot fi vizitate (lucru pe care ți-l recomand cel puțin cu căldura soarelui grecesc!):

  • Mănăstirea Marele Meteoron (sau Mănăstirea Schimbării la Față) – cea mai veche, mai întinsă și mai înaltă dintre ele, oferă priveliști panoramice spectaculoase. Din secolul 14, când a fost ridicată și până în prezent a fost locuită în permanență.

Mănăstirea Marele Meteoron, după care a fost numit întreg complexul

Priveliște panoramică din grădinile Mănăstirii Marele Meteoron

Mănăstirea Varlaam, la stânga și Marele Meteoron, la dreapta

  • Mănăstirea Varlaam (sau Mănăstirea Toți Sfinții) – a fost construită în secolul 16, iar pe mine m-a cucerit cel mai mult prin curțile ei interioare luminoase, cochete și elegante și prin atmosfera de dolce far niente, care mi-a amintit de coastele Italiei.

Curtea cochetă a Mănăstirii Varlaam

Un veritabil dolce far niente de Grecia, la Mănăstirea Varlaam

Drumul de acces spre Mănăstirea Varlaam, văzut de sus

  • Mănăstirea Sfânta Treime – este cea mai cocoțată dintre toate mănăstirile. Accesul la ea se face cu ajutorul a 140 de trepte, săpate în stâncă, în urmă cu mai puțin de 100 de ani. Până atunci, accesul se făcea doar cu ajutorul frânghiilor.

De la Mănăstirea Varlaam, spre Mănăstirea Sfânta Treime

Mănăstirea Sfânta Treime, înainte de răsăritul soarelui

  • Mănăstirea Rousanou (sau Mănăstirea Santa Barbara) – este construită pe 3 etaje, de asemenea în secolul al 16-lea și impresionează prin frescele ei cretane. În apropierea ei am identificat cele mai frumoase locuri de privit apusul, unul la baza, iar celălalt la capătul de sus al scărilor.
  • Mănăstirea Sfântul Nicolae – construită, de asemenea în secolul al 16-lea, este amplasată la cea mai mică înălțime, pe o stâncă de 85 metri, și, din anumite unghiuri, pare a fi încastrată cu totul în rocă.

Unul dintre cele 2 locuri perfecte pentru un apus perfect, deasupra Mănăstirilor Rousanou și Sfântul Nicolae

Cel de-al doilea loc perfect pentru un apus perfect

  • Mănăstirea Sfântul Ștefan – este cea mai accesibilă dintre mănăstiri, fiind amplasată pe creasta unei stânci, chiar lângă drumul care leagă toate lăcașurile, precum și singura cu program de operare până seara.

Mănăstirea Sfântul Ștefan, cea mai accesibilă dintre mănăstiri

Priveliștea din fața Mănăstirii Sfântul Ștefan

Meteora este un paradox. Nu cred să fi văzut vreodată un loc în care vechiul să se îmbine atât de natural cu noul. Deși construite cu 7 secole în urmă, mănăstirile sunt proaspete, vibrante, luminoase. Moderne, chiar. Cu toate că accesul la ele se face pe șosea și există parcări și toate dotările necesare, aprovizionarea se face încă pe vechile sisteme de scripeți sau de sfori cu coșuri și tot la fel se transportă și materialele de construcție pentru diverse lucrări și reparații. Am văzut chiar și călugări care preferă să se deplaseze în acest mod – într-o cutie pe șufă și scripeți. Cu toate acestea, nicio lume nu o stânjenește pe cealaltă. Nu e ciudat, nu e supărător, nu e nenatural. E parcă fix cum ar trebui să fie.

Șoseaua, calea de acces modernă, care leagă mănăstirile

Toate mănăstirile au și căi de acces pe verticală, dată fiind poziția lor, dar și sisteme pe bază de scripeți pentru a transporta diverse obiecte și, uneori, chiar și oameni

Cea mai bună variantă de a vizita Meteora este cu mașina personală. Există și numeroase excursii de o zi, cu plecare din orașele mari ale Greciei, însă, dacă mă întrebi pe mine, e păcat să nu aloci măcar 2-3 mănăstirilor suspendate în cer și să te lași cuprins de atmosfera locului. În plus, fiind în centrul Greciei, poți îmbina vizita la Meteora cu alte destinații, la mare, la munte sau într-una dintre metropolele țării. Kalabaka sau mai micul Kastraki sunt sătucele în care te poți caza pentru a explora Meteora – liniștite, pitorești și cu taverne cu mâncare delicioasă. Multe dintre pensiuni sunt poziționate strategic și oferă priveliști incredibile de la balconul camerei. Cred că este un aspect pe care chiar merită să îl iei în seamă când îți alegi cazarea.

Sweet Home Kalambaka, cum ar spune localnicii

Indiferent ce vei alege, Kastraki sau Kalambaka, sigur va fi o decizie bună!

Bucățica de Meteora pe care am găsit-o în spatele pensiunii la care m-am cazat

Tabloul meu din fiecare dimineață, de pe geamul pensiunii din Kalambaka

Există posibilitatea de a face drumeții către fiecare dintre mănăstiri. Unele trasee traversează păduri aproape tropicale, cu liane, scurgeri de apă, podețe și scări de lemn. Se poate ajunge, cum spuneam, și cu mașina, toate mănăstirile fiind conectate de același drum. Taxa de acces este de 3 Euro/ mănăstire și fiecare dintre ele este închisă în câte o zi a săptămânii. În orice caz, programul este scurt (9.30-15.30) și poate deveni destul de aglomerat, deci ideal ar fi să îți începi pelerinajul cât mai devreme. Indiferent că alegi să vizitezi mănăstirile sau doar să te plimbi cu orele pe drumușoarele dintre ele, să te cocoți pe stânci și să absorbi cât mai mult din această călătorie în timp, nu vei putea da greș. Cu Meteora este imposibil să dai greș.

La pas pe urmele coloșilor, când pe sub nemilosul soare grecesc…

… când pitită prin pădurile răcoroase și exotice pe care le adăpostesc coloșii

Dragă călătorule în timp,

Știu și eu, cum știi și tu, vorba aceea că o imagine face cât o mie de cuvinte. Experiența Meteora aș putea spune, atunci, că face cât o mie de imagini, însă nu i-aș face cinste îndeajuns. Nicio imagine nu poate surprinde cu adevărat chipurile mucalite pe care le-am identificat printre stânci și care parcă zâmbeau sau se strâmbau diferit în funcție de momentul zilei. Nicio imagine nu poate surprinde atemporalitatea locului și sentimentul că azi, cu 7 secole în urmă, sau peste alte 7 secole, timpul și natura vor juca după aceleași reguli perfect simbiotice. Nicio imagine, alta decât cea pe care va alege ochiul tău să o capteze și să o păstreze nu va putea reda cu adevărat spectacolul cu care ne binecuvântează acest loc unic în lume. Îți doresc să îmi dai dreptate cât mai curând.

Cu drag,

Un veșnic călător în timp

https://www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs/

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs

Meteora – o lume la picioare sau la picioarele unei lumi