Dragă căutătorule de liniște,
O vorbă din bătrâni zice „Spune-mi pe unde conduci, ca să îți spun ce ai vrea să eviți”. Ei bine, nu trebuie să îmi spui prea multe, ca să îmi dau seama că nici tu nu te omori după ambuteiajele de pe Valea Prahovei. Și că ți s-o întâmplat și ție de vreo 2-3 ori (a se adăuga, după caz, numărul de zero-uri aferent) să simți cum trece viața pe lângă tine, în timp ce nicio altă mașină nu părea să mai facă asta. Pentru că erați blocați cu toții într-o încremeneală aproape orbitoare de stopuri și avarii și lumini de poziție. Și că, în sinea ta, visai să se caște un drumeag taininc, pe care să te strecori, să fugi din nebunia aia inutilă și să simți că ai ajuns în Rai, unde toate claxoanele și vorbele de bine se transformă în susur de apă și foșnet de frunze, roșul stopurilor în verde crud, galbenul avariilor în turcoaz sticlos iar mirosul de eșapament, combustibil și altele posibile (că nu se știe câte zile te pot prinde într-o coadă pe Valea Prahovei fără duș…) în aer proaspăt de munte. Iar dacă ai norocul ca următoarea incursiune în timp de pe Valea Prahovei să te prindă aproape de Sinaia, acel drumeag tainic, să știi, chiar există, este întocmai cum ți l-ai imaginat și se numește Cheile Zănoagei.
Din Sinaia până la camping Zănoaga, unde poți parca mașina, este doar o aruncătură de băț mai voinică și care străbate o părticică din Parcul Național Bucegi. De acolo, odată ce ai lăsat parcarea în urmă, pașii te vor duce cu o viteză amețitoare către visul pe care tocmai îl aveai mai devreme. Liniștea, puritatea, culorile la care visai, sunt toate acum în jurul tău. Traseul Cheile Zănoagei, cu continuare în Cheile Orzei este unul relaxant și accesibil oricui iubește natura, poartă o pereche de încălțări cu talpă aderentă și nu are vederea foarte sensibilă. Asta deoarece nuanțele de verde și turcoaz de pe drum pot crea adevărate șocuri cromatice retinei!
De la camping Zănoaga, drumul te poartă pentru 6 kilometri prin păduri dese și înmiresmate, pe lângă cascade și ligheane învolburate de apă, peste stânci și podețe, unele mai moderne, altele mai încropite, prin zumzet de greieri și fâlfâiri de fluturi, pentru ca apoi drumul să se deschidă larg, spre lacul Scropoasa. De acolo, mai continui doar câteva minute pentru a ajunge la cel mai spectaculos (și cel mai instagramabil) punct al traseului, care este începutul Cheilor Orzei. Spre deosebire de Cheile Zănoagei, care te poartă mai mult prin verdețuri, Cheile Orzei te poartă printr-un sistem complex de podețe și drumeaguri suspendate, pe care este imposibil să nu îl îndrăgești.
Dacă timpul îți permite, poți face un scurt detur către Cascada 7 Izvoare, considerată ca fiind cascada cu cea mai pură apă din lume, te poți abate la întoarcere pe la Lacul Bolboci sau poți face o drumeție de 2 ore până pe Vârful Zănoaga Mare sau Podu cu florile, cel mai înalt punct din zonă. În cazul în care nu ești un împătimit al drumețiilor, să știi că poți ajunge în toate zonele abia menționate și cu mașina. Indiferent de condiția fizică, atâta timp cât iubești natura, în zona Cheile Orzei se va găsi cu siguranță ceva de făcut care să îți fie pe plac și care să te abată de la neplăcerile create de Valea Prahovei sau de cotidian.
Dragă căutătorule de liniște,
Trebuie că ai și tu ai zile în care te simți întocmai ca într-un ambuteiaj pe Valea Prahovei – neputincios. Ai vrea să mergi înainte, dar nu ține de tine. Nici a te întoarce nu-ți vine, știi prea bine ce ai lăsat în urmă. Așteptarea te agasează, nu ai idee cât o să dureze și nici cum o să se termine. Ai vrea să găsești un drumeag pe care să te retragi și să visezi. Asta nu înseamnă că vrei să fugi. Înseamnă doar că ai nevoie de un pic de timp cu tine, timp în care să înlocuiești zgomotul claxoanelor cu o liniște dătătoare de sens și lumina agasantă a stopurilor cu blândețea caldă a naturii. Nu te sfii să îți oferi cât timp ai nevoie, îți datorezi asta. Între timp, cel mai probabil, ambuteiajul de pe Valea Prahovei s-a risipit de la sine.
Cu drag,
Un alt căutător de liniște