De 4 X Vermut

Când am auzit de evenimentul „Me gusta vermut!”, mi-am zis că acolo e de mine. Pentru că i-au dat „particip” prietenii mei. Pentru că PowWow e un club de socializare din buricul târgului, lângă Biserica Albă, la intersecția dintre Calea Victoriei și toată relaxarea pe care ți-o poate oferi o terasă de vară, mai pe seară. Și pentru că sunt invidios pe E.F. Benson, care a descoperit înaintea mea că vermutul te poate face să pari strălucit, cu excepția cazurilor în care te face să pari idiot. Diferența dintre cele două ipostaze e conferită de numărul de pahare pe care le poți duce. Cu riscul de a părea lăudăros, pot mai mult de patru pahare, rămânând în limitele consumului responsabil. Dar într-o toridă seară de vară a straniului an 2020, m-am oprit la patru, deoarece venisem pentru degustare, nu pentru un concurs de pahare.

Am deschis seara cu Filipetti rosso, un vermut din Torino, în semn de omagiu față de locul în care, la jumătatea secolului XVIII, a fost produsă această licoare. Inițial, în scopuri medicale. Am savurat ca un cunoscător, deși nu mă pretind, cu înghițituri mici și o expresie de concentrare pe chip, această doctorie dulce-amăruie. Cuburile de gheață și-au făcut treaba - știți că expresia „on the rocks” vine de la pietricelele de râu cu care să răcorea odinioară tăria? -, așijderea măslinele verzi. Iar pentru că e la modă acompaniamentul dintre băutură și mâncare, a alunecat foarte bine o tartină cu anșoa. Mă rog, și a doua, dacă tot am pierdut anul ăsta, la scor de maidan, lupta cu trupul de plajă.

În ordinea numerelor de pe tricou, a venit rândul unui pahar de Forcalquier. Provine din Provence și e un vermut zămislit pe bază ierburi aromatice locale. Un tonic bun a îmbogățit paharul, iar o crenguță de cimbru l-a înmiresmat. De această dată am crănțănit tartinașe cu prune afumate și bacon.

vermut

A treia strigare are un nume răsunător - Rinquinquin. Alt vermut franțuzesc, fabulos de răcoritor, nobil infuzat cu piersică și echilibrat cu apă tonică și cu lămâie. Atât de aromat încât merită acompaniat chiar și cu o banală tartină cu hummus.

Seara care s-a împărțit la patru s-a încheiat cu o altă creație franțuzească, Noix de Saint Jean. Am descoperit fără efort o aromă discretă de nuci în acest vermut roșu și l-am împrietenit, nici asta n-a fost greu deloc, cu o tartină gratinată cu brânză Brie. Propunerile făcute de The Liquor Store și consumate la PowWow au confirmat atât faptul că joia e noua vineri, cât și farmecul inegalabil al unor băuturi savurate la o terasă din centru. Dar, pe legea mea, nu văd niciun impediment să fie date pe gât și în balcoane din cartiere.

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Horia Ghibutiu

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter