#hailațară #Negoiu #județulSibiu #2

În căutarea zânelor de la Castelul de Lut am decis să dormim la Cabana Negoiu. Condițiile au devenit mai mult decât decente iar mâncarea și ospitalitatea pe cinste. Pe dealul de afine din fața cabanei tronează un ciubăr în care te poți relaxa admirând peisajul din jur colorat de razele apusului. Am ales totuși cortul în campingul amenajat din apropierea cabanei folosite de Salvamont. În speranța că cineva ne va da idei sau indicii, ne-am adunat în jurul vetrei de foc.

Lemne și „munțomani” prietenoși s-au adunat dar ,din motive obiective, aprinderea focului este interzisă. Cui îi trebuie flăcări, când mii de stele se aprind în înălțime și luna e cea mai bună frontală? În jurul vetrei fără foc poveștile au curs la fel de bine și chiar am aflat că poteca de pe Valea Sărății se mai numește și „Drumul zmeilor”. Ei unde altundeva să se grăbească zânele dacă nu aici? Dimineața am urmat poteca spre Vârful Negoiu ce trece pe podețe din metal și lemn lipite de pereții abrupți de stâncă.

Cărarea e peticită cu flori și tufe de afine ce îngreunează ascensiunea. După circa o oră de mers se deschide panorama căldării Sărății unde, înconjurată de creasta zimțată (custura), spumegă cascada. Aici am zărit pentru o clipă zânele care au urmat potecile spre crestele Făgărașului. Sau or fi rămas cu zmeii?
Căutați-le urmele și aflați!