MONICA BÂRLĂDEANU: Despre actorie, televiziune și pandemie

Monica Bârlădeanu a luat drumul actoriei și al televiziunii dintr-o pură întâmplare, iar dacă toate astrele nu s-ar fi aliniat astfel, cinematografia română ar fi fost lipsită de una dintre cele mai frumoase actrițe.

Rolurile din „Moartea domnului Lăzărescu” și „Francesca” i-au confirmat talentul, iar interpretarea personajului Carla din popularul serial „VLAD”, difuzat de PRO TV, a readus-o pe Monica pe micul ecran, după ce în 2018 a fost prezentatoarea reality show-ului „Ferma vedetelor”.

Monica Barladeanu

foto © Alex Matei

Cum ai ajuns actriță? A fost un lucru pe care ți l-ai dorit de mică?

Am ajuns actriță dintr-un accident, eu pregătindu-mă pentru o carieră în justiție. Cât am fost în facultate, aveam o emisiune la B1 TV și am plecat în State să urmez un curs de îmbunătățire a prezenței, a gesticii etc. în fața camerelor. Cum acele cursuri erau, de fapt, cursuri de actorie, m-a prins mult jocul acesta și cinema-ul în sine. Nu m-am gândit niciodată până atunci să devin actriță, deși îmi plăceau de mică aplauzele și atenția pe care o căpătam în momentul în care spuneam vreo poezioară pe la reuniuni de familie. Tata și-a dorit însă asta pentru mine, cred, din moment ce alegerea numelui Monica a fost inspirația lui, un mare fan Monica Vitti.

Care au fost primele tale job-uri sau cele mai memorabile, pentru că știu ca ai avut destul de multe?

Am fost ospătăriță la o terasă vreo 2 veri, cât eram în liceu, apoi am făcut sampling la diverse produse pe stradă și în fața campusurilor universitare, apoi am fost asistentă la Marketing, la tipografia Polirom Iași, apoi iar asistentă la Marketing aici, la București, la Lukoil... Deci, un spectru foarte larg și colorat de job-uri.

Ai prins și o perioadă din comunism, de fapt, cea mai dură. Care sunt cele mai vii memorii ale tale de atunci?

Secretoșenia, teama de un spion nevăzut și de niște consecințe pe care nu le înțelegeam la vârsta aceea, sunt cele mai pregnante amintiri la nivel psihologic. Însă momentele la care mă gândesc acum cu compasiune față de mine și de frații mei, erau cozile lungi la lapte și iaurt în plină iarnă, afară, unde ne așezam de pe la 3 dimineața și îl schimbam pe fratele meu mai mare pe la 5. Apoi, la 7 mergeam amândoi la școală. Mama nu putea merge, pentru că avea bebeluș nou născut, pe fratele meu mai mic, iar tata era de noapte la lucru. Îmi amintesc și că se înregistra ca o adevărată victorie dacă găseam tacâmuri de pui la alimentară și dacă reușeam să prindem portocale în preajma Crăciunului, preferam să ne uităm la ele și să le mirosim, decât să le mâncăm.

Ferma vedetelor

foto © protv.ro

Cum a fost trecerea de la televiziune la film și te-ai mai întoarce să prezinți emisiuni?

Am prezentat „Ferma Vedetelor” și a fost un proiect care mi-a plăcut enorm, deși nu-mi imaginam că aș mai face televiziune. Oamenii se gândesc că, poate, dacă faci cinema, sau seriale TV, să prezinți o emisiune ar fi o întoarcere la ceva ce ai lăsat în urmă, ca și cum ar trebui să stai doar pe un singur culoar în viață. Eu sunt faimoasă deja pentru schimbarea macazului ori de câte ori simt că sunt în fața unui proiect care mi-ar plăcea enorm și din care aș învăța ceva nou despre mine și alții, așa că răspunsul e „DAAAA!”, sigur că aș mai face oricând și o emisiune TV.

În televiziunea română te-ai întors cu rolul din „VLAD”. Ce a însemnat pentru tine acest rol și ce te-a convins să-l accepți?

Eu simt ca m-am întors cu „Ferma Vedetelor”, dar acum, desigur, mă bucur că „VLAD” e un proiect absolut fabulos și că am avut șansa să fac parte din el. Nu-mi dădeam seama ce se așteaptă de la Carla (n.r. personajul interpretat în serial de Monica) și nici în ce direcție va evolua ea, însă îmi plăcea mult povestea, așa că n-a fost nevoie de convingere ca să-l accept. M-am bucurat ca de un câștig la loterie când am primit telefonul cu oferta de a juca în „VLAD”. Și cred că am intuit bine atunci popularitatea și anvergura pe care o va avea acest serial.

Povestește-ne un pic despre pasiunea ta pentru bijuterii și Mooncast.

Am așteptat să termin filmările pentru „VLAD”, ca să re-evaluez această nevoie de a crea o bijuterie nouă. În această perioadă, mai ales cât am fost în carantină, nu m-am putut concentra deloc pe asta. Am învățat însă să gătesc bucătărie super gustoasă moldovenească, după rețetele specifice zonei și ... sushi.

Care este rolul pe care-l iubești cel mai mult și de ce?

E foarte dificil să răspund la asta, pentru că e ca și cum ai întreba un părinte pe care dintre copiii săi îi iubește mai mult. În principiu, dai mai multă atenție ultimului, dar îi iubești la fel de tare, deși nu se vede, poate, și pe ceilalți. Toate mi-au plăcut la timpul la care le-am jucat, asta pentru că nu le-am evaluat niciodată după criterii de glamour, dimensiune, sau dacă e protagonist sau antagonist, ci pentru că le-am iubit pentru ce reușeau să scoată din mine: dimensiuni noi, vulnerabilități nebănuite...

Moartea domnului Lazarescu

Cristi Puiu e printre primii regizori cu care ai lucrat, iar „Moartea domnului Lăzărescu“ a fost unul dintre filmele care te-au lansat în această industrie. Cum a decurs colaborarea cu Cristi Puiu?

Cristi Puiu e un regizor care lasă o amprentă pe fiecare actor care a jucat la el, cred eu. Nu mai știu cum e acum, dar atunci, eu fiind absolut începătoare.... Rigoarea, accentul lui pe pregătire, incredibila lui obsesie pentru detaliile mici, respectul impus față de text, toate acestea mi-au stabilit un șablon de lucru foarte util actorului de mai târziu din mine, dar și un set de așteptări de la ceilalți regizori cu care am lucrat după el, așteptări care n-au fost des satisfăcute... Știam că e un regizor extraordinar, dar mai târziu am înțeles că e și o specie rară.

Cum ți se pare toată dezbaterea și controversa din jurul discursului lui Cristi Puiu de la TIFF?

Mă feresc să comentez de pe margine ce fac sau spun alții, iar aici cu siguranță nu m-aș exprima, din moment ce sunt predispusă la subiectivitate.

VLAD

Cât de mult te-a obligat pandemia să te repoziționezi, inclusiv ca actriță profesionistă și cum îți vezi cariera în continuare, aici sau în SUA?

Pandemia a fost moarte clinică pentru multe industrii; cinema-ul, teatrul și toată zona artistică, cu tot ce înseamnă ea, fiind câteva dintre cele mai afectate. Nu știam nici eu, nici colegii mei, când, dacă și în ce condiții vom relua filmările. Însă iată că s-au putut relua într-un final. Cu respectarea restricțiilor de rigoare, am terminat în felul acesta un nou sezon din „VLAD”.

Cum te protejezi în această perioadă de toate fricile și anxietățile care ne preseaza ca indivizi? Ce sfat ai pentru cei care sunt absolut copleșiți pe plan psihic de tot ce înseamnă această pandemie, de acest vârtej de informații, recomandări, interdicții, uneori care se bat cap în cap? 

Toți am trecut cred prin aceleași stări: anxietate, teama de un dușman nevăzut, incertitudinea viitorului apropiat, mers în orb înainte... Nu știu alții cum au gestionat perioada asta, dar eu una am făcut voluntariat pentru câteva familii cu o situație financiară precară, de care în mod normal avea grijă duhovnicul meu. Deci, am umblat destul de mult prin țară să le las la poartă diverse rezerve alimentare. Asta pentru că nu sunt toate familiile din București. Apoi am citit destul de multă literatură pe teme de spiritualitate. Însă, liniștea totală, speranța și încrederea o găseam în rugăciune și meditație.

Spune-ne, te rog, 3 filme pe care le-ai văzut în ultimele 6 luni și care te-au impresionat profund sau care te-au fascinat și inspirat.

În ultimele 6 luni m-am uitat obsesiv la „Fauda”, „Billions” și „Meteor Garden”. Ciudatenia dintre aceste 3 seriale fiind Meteor Garden, un serial taiwanez cu povești siropoase între studenții din primul an la facultate. N-aș fi crezut niciodată că m-ar putea interesa măcar așa ceva - practic, o telenovelă taiwaneză jucată absolut „explicit” și cam pentru copii, dar m-a fascinat cum au explorat ei povestea unei Cenușărese moderne, care mai știe și karate și lipește de asfalt orice puști arogant.

VLAD

Cum va evolua personajul tau din „VLAD” în noul sezon?

Carla face destul de multe mișcări sezonul acesta, toate menite să-i ofere șefului ei, Iordache, jucat magistral de Adrian Titieni, șansa de a-și face dreptate, cam pentru același motiv pentru care și Vlad o caută. Iar spre sfârșit de sezon, bineînțeles că va face, în stilul ei, o mutare la care nu se așteaptă nimeni. Nici măcar șeful ei.

  • Interviu de Gruia Dragomir.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter