POP-UP STORiEs | DILMANA YORDANOVA: Scurtă descriere a unei compoziţii multi-layer

Uneori îmi este greu să răspund la întrebarea „Cu ce te ocupi?”. Dacă până la un moment dat era firesc să răspund „sunt artistă vizuală”, ulterior această formulare nu a mai fost suficientă sau tocmai corectă. Cu o formare solidă în pictură mă autodefinesc ca... creatoare de imagini. A existat un gând în liceu să mă inițiez în arheologie dar între timp arheologia a ieșit din planuri, am trecut Dunărea și am ajuns în București studentă la Academia de Artă, secția Pictură. Fără presiune pe tehnică și cu o libertate de explorare, am putut să ies din convenția „ulei pe pânză” experimentând tehnici mai puțin ortodoxe. Pasul următor a fost să descopăr o formă de expresie care se potrivea mai bine căutărilor mele - arta video.

Proiecție video generativă. MNAC, 2017. Foto: cadru din video „Study of Self”

Histories este primul proiect video realizat împreună cu Mihaela Kavdanska în 2001. Pentru a face montajul, am pus VHS-urile cu materialul filmat pe trei monitoare diferite și am notat timecode-ul pe hârtie. Pe atunci nu aveam propriul calculator. După terminarea facultății în 2000 am abandonat total pictura, am format un duo artistic cu Mihaela și am creat împreună câteva instalații site-specific folosind diapozitive, ulterior instalații și lucrări video. Apariția softului Resolume a venit cu libertatea de a mixa secvențe video sau animații grafice în timp real. Soluțiile de prelucrare și montaj folosite atunci par basic astăzi, poate și rezultatul era stângaci, dar compensau entuziasmul și prospețimea. Oricum ‚live visuals’ era ceva nou, ce puțini dintre noi văzuserăm până atunci.   

Prima ediție a festivalului AVmotional din 2004, organizat de Mihaela Kavdanska și Ștefan Tiron la Casa Tranzit, a oglindit această efervescență experimentală a începuturilor anilor 2000. Pentru prima oară accentul la un eveniment a fost pe vizual și colaborare între artiști din medii diferite. Cu AVmotional 03 din 2006 am devenit membru co-fondator al Asociației AVmotional și am continuat dezvoltarea proiectelor împreună cu Mihaela. În 2009 sărbătoream 5 ani de existență a Platformei AVmotional. Produsesem foarte multe concerte, conferințe, prezentări publice, invitasem studiouri multimedia, producători de muzică electronică, artiști cu notorietate internațională. Am lansat inclusiv două DVD-uri cu proiecte românești și am sprijinit inițiative autohtone. În acea perioadă mă defineam și ca artist vizual, dar mai des că organizator de evenimente, curator sau, de multe ori, ca o funcționară multi-tasking dând cu ștampila „conform cu originalul”.

După multe activări în zona evenimentelor comerciale, activitatea noastră a devenit mai complexă, iar colaborările cu alți artiști o practică de bază, astfel că în 2006 am creat studioul multimedia KOTKI visuals, care ajunsese să funcționeze ca o mică agenție de publicitate dar a fost printre primele studiouri din România care a implementat proiecții de video-mapping pe fațade, 3D video mapping pe obiecte și instalații interactive. De a lungul anilor am colaborat cu Cristian Iordache aka Ygreq Interactive, Şerban Jipa, Vali Chincișan, Alex Rusitoru, Cătălin Crețu, Larisa Crunteanu, Ovidiu Eftimie, dar și cu alți motion grapheri, arhitecți, producători de muzică sau regizori. Mihaela și cu mine am jonglat cât am putut de bine cu proiectele KOTKI visuals, cele AVmotional și cu nevoile personale de exprimare că artiste independente.

Deep Space (Ars Electronica Center, Linz 2016), Foto: KOTKI visuals

Interesul pentru soluțiile tehnologice interactive în relație cu corpul și mișcarea ne-au îndreptat spre colaborări în zona artelor performative, în special dansul contemporan. Astfel am inițiat proiecte în care scopul a fost dialogul între medii, interactivitatea și investigarea relației între corp și spațiu ca premisă pentru noi concepte. În proiectul meu Clopote și Mecanisme la ZonaD studio (coordonat atunci de Cosmin

Manolescu) din 2013, compoziția muzicală creată de Cătălin Crețu și vizualul erau manipulate și transformate în timp real în funcție de mișcări și coregrafie, iar atingerea unui alt corp crea sunete prin folosirea unui set de senzori. În 2014 Simona Deaconescu de la Tangaj Dance Collective a propus să dezvoltăm un performance intermedia în care toate - sunet, lumină și imagine, să fie subordonate mișcării. Așa s-a născut 0002 Birdvilleprezentat în premieră la Explore Dance Festival, la Deep Space din Ars Electronica Center, Linz și la alte festivaluri de dans din țară și Europa. A doua versiune Birdville, total diferită de primaa fost prezentată în spațiul Point în 2017.

Foto: Birdville Bucuresti

În seria de instalații performative Spații vii produsă de Asociația AVmotional, procesul de creație a gravitat în jurul spațiilor de desfășurare şi în 2017/18 am reactivat casa Elias Canetti în Bulgaria, Sala Bolților în clădirea ARCUB, Sala Compresoarelor a clubului Expirat, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Casa de Târgoveț, Galeria A5, un apartament privat și Memphis Art Space în cadrul Ars Electronica Festival. Fiecare dintre aceste performance-uri avea un caracter durațional, site-specific și efemer. Acțiunea acapara spațiul în care se desfășura, spectatorii deveneau participanți, iar compozițiile muzicale ale lui Mirian Kolev (BG) dădeau un aer general atemporal. O altă etapă a proiectului din București a constat în aplicația de AR Spații vii, prin care s-a re-re-activat experiența.

Spații Vii #abstract, octombrie 2017. Instalație performative sote specifică. A5 Studio Space, București. Foto: Alina Ușurelu

Prioritizarea proiectelor personale a coincis cu perioada maternității - o etapă din viață mea cu alte provocări și întrebări, unele nu tocmai confortabile. Cele două roluri – de mamă și de artistă nu se puteau aplica decât într-o zonă de activitate în care mă simțeam confortabil emoțional. Study of Self (coding de Ana Cârlan, sunet de Randomform) este cel mai auto-referențial proiect de al meu. A fost prezentat în 2017 la MNAC în cadrul expoziției Error 404. Teritorii ale absenței, curator Horea Avram, sub formă unei proiecții video generative. În descriere spuneam: “Sunt simultan toate Eu-rile din cronologia propriei existențe… Procesul de uitare, ștergerea memoriei și apariția zonelor cu memorie 0, este redat prin defragmentarea aleatorie a chipurilor (succesiune de portrete personale din vârste diferite) până la dispariția completă a memoriei existente, într-un proces continuu.”  

Reveria - Circul Metropolitan Bucuresti. Foto: Alina Ușurelu

Colaborarea cu scenografa Iuliana Vâlsan a inițiat descoperirea unor alte abordări și posibilități de expresie vizuală, de dată asta în zona teatrului. Am căutat ca proiecțiile video în spectacol să adauge un nou layer narativ și să transfere spectatorilor încărcătura emoțională a vizualului. Consider că însușirea limbajelor artei new-media, încorporarea discursurilor artei contemporane și integrarea platformelor tehnologice actuale sunt vitale pentru sincronizarea teatrului românesc cu tendințele globale în acest domeniu. Cu ocazia expoziției BINAR organizată de The Institute în 2019 în care am avut rolul de curator, am putut cunoaște un număr foarte mare de artiști new-media și designeri cu proiecte la granița între artă și tehnologie și să constat maturitatea propunerilor. 

Operațiunea Marte - Teatrul Național ”Marin Sorescu”, Craiova. Foto: Albert Dobrin

În acest context, lucrez acum cu o echipă de ultraprofesioniști la un proiect megacomplex intitulat Who Am I – a robotic humanoid performance. Cu entuziasm am răspuns invitației scenografului Adrian Damian să fac parte din echipa acestui proiect inedit, co-organizat de studioul H3 și teatrul Odeon și regizat de Alexandru Berceanu. Intuiția mea pentru viitor, pentru că planuri momentan nu pot face, este că următoarele proiecte vor fi mai mai asumate tehnic și conceptual și cu siguranță colaborative.

Text de DILMANA YORDANOVA

Newsletter