O performanță: „M de la Murphy”

Pândiți, vă rog, calendarul spectacolelor din septembrie de la Amfiteatru TNB și nu ratați oportunitatea de a urmări „M de la Murphy”, o oră densă de artă scenică veritabilă. Eu am văzut avanpremiera în august și pot să vă spun că e chiar mai bine că se joacă la cucurigu, în aer liber, deoarece, bunăoară, momentul de jonglerie colectivă cu pungi goale - nu lipsește aluzia la obiceiul neaoș de a avea o pungă cu pungi - poate pune la încercare îndemânarea artiștilor la orice boare de vânt.

Credit foto: FLORIN GHIOCA

„M de la Murphy” e proiectul selectat în cadrul celei de-a 6-a ediții a Programului 9G la TNB, un program pe care-l socot foarte mișto, conceptul, coregrafia și ilustrația muzicală aparținându-i tinerei Andrea Gavriliu (m-a amuzat copios ironica selecție muzicală, chiar m-am gândit în timpul spectacolului, vorba unui amic: ce-o fi și la fata asta acasă...).

Spectacolul pleacă de la o idee inedită - cum să pui în scenă, cu ajutorul unor dansatori-actori, celebrele legi ale lui Murphy. E drept însă că, în timp ce luam liftul spre spațiul în aer liber de la TNB, îmi trecea prin cap: aoleu, e performance, ce naiba poți să scrii despre asta, lasă că bag de umplutură „legile feminine ale lui Murphy” (le-am închipuit și publicat cândva, în „Avantaje”, când am răspuns pozitiv invitației de a fi singurul colaborator masculin al unei publicații pentru doamne interesate de tipar, dar mai ales de tipare).

Credit foto: FLORIN GHIOCA

Însă despre „M de la Murphy”, spectacol ce izbutește performanța de a ne pune în fața unui colectiv sudat și asudat de dansatori care stăpânesc impecabil arta conceptuală, chiar e de scris. Sigur, aș putea să povestesc fiecare tablou al sarcasticului performance, dar prefer să nu vă stric surpriza. Și, până la urmă, legile lui Murphy, sunt, firește, un pretext. Pe mine m-a interesat mai tare osmoza tinerilor Alex Chindriș, Eva Danciu, Roxana Fanata, Mariana Gavriciuc, Pedro Aurelian Gafei, Flavia Giurgiu (doar pe ea o remarcasem, în „Neguțătorul din Veneția”, „Pădurea spânzuraţilor” și, mai ales, în „Trei surori, un scenariu (ne) firesc de liber după Cehov”), Ciprian Valea, Tavi Voina. Căci membrii echipei ies, pe rând, în evidență, ca la solo-urile membrilor unei trupe mari în concert, dar ceea ce m-a impresionat e capacitatea lor de a funcționa sincron într-un performance care îmbină dansul cu jongleria, acorbația și giumbușlucăria.

Credit foto: FLORIN GHIOCA

E, aici, și un studiu despre compunerea și descompunerea mișcării - cred că și lui Gigi Căciuleanu i-ar plăcea spectacolul. Bașca, multă muncă la repetițiile care au fost comprimate într-un interval de scurt de timp. Aș adăuga meritul autoarei conceptului de a demonstra că arta scenică poate ilustra orice - au fost montate niște legi, după cum puteau fi foarte bine puse în scenă niște algoritmi și integrale, tot aveau noimă. Bravo!

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Horia Ghibutiu