HAIHUI cu Swit Rocs – Pe acoperișul Poloniei

Dragă cuceritorule,

Aud tot mai multe voci în jurul meu care spun „gata, a venit toamna, de acum nu mai avem unde merge, eh, bine oricum că a fost frumos cât a fost...” alături de mult prea desuetul „știi vorba aia, toamna se numără bobocii, mai stăm și acasă!”. Eu știu altă vorbă – toamna se numără vârfurile, pentru că odată cu răcirea treptată a vremii, degetele goale din șlapi și trollerele nu prea mai au chef de haihuială, peturile de bere și cojile de semințe de pe creste încep să se rărească, iar munții încep să respire din nou și să primească cu brațele deschise oamenii. Oamenii lor, zic. Așa că, dacă ai chef de puțină aventură și mult frumos la înălțime, lunile septembrie și octombrie sunt perfecte pentru asta. Dintr-o astfel de aventură de pe acoperișul Poloniei abia ce m-am întors și de abia aștept să îți fac și ție niscaiva poftă de ea!

Vârful Rysy, Munții Tatra – acoperișul Poloniei

Unul dintre motivele pentru care m-au fascinat de-a lungul timpului Munții Tatra este acela că o parte din creasta lor, precum și câteva dintre vârfuri se află fix la granița dintre Slovacia și Polonia. Adică, din loc în loc, pe munte, dai de borne care au scris P pe o parte și S pe alta. Cât de tare e asta?! Chiar și cel mai înalt vârf al Poloniei, Vârful Rysy (2503 metri) este marcat printr-o astfel de bornă. Ascensiunea spre Rysy o făcusem cu câțiva ani în urmă din Slovacia, însă începusem să îmi doresc tot mai mult să o abordez și din Polonia, deoarece auzisem că traseul este mai spectaculos și mai dificil, așa că la finalul acestei veri i-a venit rândul. Traseele din cele 2 țări au fost, într-adevăr, foarte diferite și nu aș putea spune care mi-a plăcut mai mult – cel din Polonia sau cel Slovacia – ce pot spune, însă, cu siguranță, este că cel din Polonia este mult mai lung și considerabil mai dificil. Ai nevoie de o condiție fizică bună, anduranță și, în mod ideal, să fi făcut cel puțin unul dintre traseele Custura Sărății sau La Lanțuri. Mi se părea ciudat (și interesant în același timp) că unii localnici povesteau cum mulți polonezi preferă să facă ascensiunea pe Rysy din Polonia, dar să coboare prin Slovacia și apoi să vină cu mașina/ taxi-ul înapoi în Polonia și asta din cauza dificultății de a coborî pe același traseu ca și la urcare. Pe parcurs i-am înțeles de ce aleg asta...

Traseul până pe Rysy din Polonia este marcat 5/5 grad de dificultate și este destul de expus

Porțiuni de cățărare spre vârf, din zonele cât de cât accesibile (a se citi „unde aveam curaj să scoatem telefonul să facem poze”)

Și porțiuni de descățărare (și momente singulare – fără alte persoane în cadru)

Citisem despre traseele din Munții Tatra că ar fi incredibil de aglomerate, însă până să văd asta cu ochii mei, nu am putut crede. Probabil că ascensiunea spre Vârful Rysy a fost cea mai aglomerată pietonală pe care mi-a fost dat să calc vreodată, motiv pentru care îți recomand cu căldură să faci ascensiunea în lunile septembrie – octombrie, sau în iunie (cu o marjă de risc pentru zăpada încă netopită de pe stânci). O pietonală sau o uriașă coadă la vârf, dacă vrei. Traseul are aproximativ 30 km, +1500/ -1500 metri diferență de nivel și se poate aborda într-o singură zi, în aproximativ 12-14 ore, dacă, desigur, pornești foarte dimineață. Noi ne-am cazat în Zakopane, o bază foarte bună pentru ascensiunile în Munții Tatra și am plecat la 4 dimineața spre locul în care urma să lăsăm mașina - Palenica Białczańska. Pe la 5, când am ajuns acolo, parcarea de +1300 locuri era aproape plină!! În plus, pe tot drumul, am văzut zeci de maxi taxi-uri întorcându-se din direcția aceea, cel mai probabil lăsând alți munțomani la parcare. Să nu mai spun faptul că la 6.30 începea programul autobuzelor, care circulau de câteva ori pe oră, în direcția punctului de pornire spre Rysy. În viața mea nu am văzut atâta lume la un loc. Astfel că, la 5.30 dimineața, după ce ne-am asigurat că ne-am luat tot ce aveam nevoie din mașină, am plătit taxa de parc național și am pornit la drum, făcuserăm deja cu mâna la cel puțin 1000 de munțomani care ne-o luaseră înainte pe traseu, deși soarele nici nu scosese capul încă.

Veselie și îngrămădeală pe acoperișul Poloniei

Bucurie!

Felul în care sunt dispuși cei 30 km de la parcare până pe vârf și înapoi se joacă puțin cu psihicul tău. Cu picioarele, nu mai spun. Primii 10 km (respectiv și ultimii 10, deoarece traseul nu se poate face în circuit, coborârea coincide cu urcarea) se parcurg pe un drum asfaltat incredibil de plicticos, care duce la Morskie Oko (Lacul Ochiul Mării). Pe anumite porțiuni, serpentinele de asfalt se mai pot tăia cu ajutorul unui drum care le intersectează, amenajat cu balustrade de lemn, însă nu câștigi prea mult timp. Câștigul este acela că bocancii de munte și bietele tale picioare din ei încep să simtă și să înțeleagă cu ce vor avea de furcă în următoarele multe ore – stâncă, stâncă și doar, doar stâncă. Dacă cei 20 km de asfalt până la lac și înapoi i-am făcut în 4 ore, cei 10 care au urmat până în vârf și înapoi până la lac i-am parcurs cam în 10 ore. Abia după ce ocolești primul lac, Morskie Oko (1395 metri), apoi treci pe lângă al doilea, Czarny Staw (1583 metri), începi să îți faci o idee despre măreția Munților Tatra și despre efortul care te așteaptă mai departe.

Scurte porțiuni pietruite care intersectează drumul asfaltat până la primul lac

Ocolirea Lacului Morskie Oko

Și urcarea către Lacul Czarny Staw

Lacul Czarny Staw, înainte ca soarele să scoată nasul

Lacul Czarny Staw în detaliu

Pauză admirativă cu vedere la cele 2 lacuri

Parte din dificultatea traseului este dată de numărul foarte mare de oameni și de alunecările de piatră pe care le pot genera. Urcușul de la cel de-al doilea lac este susținut și anevoios până în vârf. Cei 1000 metri de altitudine nu se lasă ușor cuceriți. Cauți să iei pauze pe traseu, dar nu prea ai pe unde te opri... Stânci peste stânci, pante peste pante și munțomani avizi peste ele toate. Ultima oră înainte de atingerea vârfului este de departe cea mai tehnică. Mare parte din această bucată este prevăzută cu cabluri de asigurare, urcușul devine și mai dificil, simțurile și mai acute și, probabil singurul lucru la care nu îți dorești să te gândești în momentele acelea este că, peste câteva ore, va trebui să cobori tot pe acolo. Cu puțină atenție și mai multă dexteritate și experiență, parte din urcări se pot face și fără asigurări, deoarece stânca este destul de aderentă, iar prizele bune. Am ales aveastă variantă de mai multe ori, pentru a nu sta în cozile care se formau atunci când unii coborau și alții așteptau să urce.

Mai e mult?!

Ascensiune stâncoasă, pauze stâncoase

Întregul traseu este o provocare pentru picioare, dar o binecuvântare pentru privire

Descățărare de pe Rysy

Munții Tatra – o pietonală forfotind de bocanci (din fericire)

Odată ajuns pe acoperișul țării, în timp ce îți odihnești bătăile inimii cu un picior în Slovacia și altul în Polonia, uiți de toate. De greu, de membrele tremurânde, de transpirație, de miile de oameni cu care te-ai intersectat, de stânca dură care ți-a pus la încercare încheieturile și pentru câteva minute, timpul se oprește în loc și ești doar recunoscător că ești unde ești. Apoi, deschizi berea Tatra pe care ai dus-o cu grijă în rucsac și te minunezi de ce vezi. Priveliștea de pe vârf este incredibilă, iar în zilele senine, cum am avut noroc să fie cea despre care îți povestesc, vezi hăt până unde în Polonia și, cu doar o ușoară arcuire a umerilor, până hăt unde în Slovacia. Ce altă răsplată mai mare pentru efortul depus să îți mai poți dori? Totuși, nu uita să îți aloci suficient timp de odihnă pe vârf și să nu desconsideri coborârea, care este cel puțin la fel de dificilă precum urcarea și, sunt sigură că nu ai uitat, se termină cu 10 km de mers pe jos, în bocanci de munte, pe asfalt, cel mai probabil la lumina frontalei...

O mult meritată bere Tatra, pe acoperișul polonez al Tatrei

Vârful Rysy în Iunie 2017, cu urcare din Slovacia

Vârful Rysy în August 2020, cu urcare din Polonia

Dragă cuceritorule,

Chiar și acum, într-o perioadă cu atât de multe restricții, ai o multitudine de opțiuni grozave de explorat! Nu te lăsa intimidat de faptul că vremea se răcește, ziua se scurtează iar vântul te îmbie tot mai mult la vin fiert cu scorțișoară. Alege să ai o toamnă așa cum îți dorești și să numeri în ea ce iubești tu mai mult – cărți, munți, ieșiri cu prietenii, frunze colorate, râsete, bătăi de vânt. Tu să fii bine, că de numărat boboci vei avea timp și la pensie. :)

Cu drag,

Un veșnic cucerit de natură

https://www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs/

  1. Ascensiunea în Munții Tatra face parte dintr-un tur al Poloniei din care m-a întors recent și despre care am mai scris aici:

Zău îți spun, nu cred că poți găsi o destinație mai accesibilă și mai grozavă pentru toamna ce abia a început!

Muntele e bucurie!

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter