Jurnal de brașovean: După douăzeci de ani

La petrecerea pe care am organizat-o când am împlinit 30 de ani am invitat mulți prieteni, ne-am dus la o cabană undeva pe lângă Făgăraș și am stat tot weekendul. Venea cu mare presiune pentru mine vârsta aceea, aveam senzația că tot ceea ce urmează e decisiv, că răspunderea e mult mai mare, că trebuie să-mi fac ordine în viață. În doar un an  mi-am schimbat locul de muncă, m-am mutat și am și divorțat. Cam în ordinea asta. 

SOMAJ BV

Fiind un an atât de agitat pentru mine, abia îmi aduc aminte ce mai era prin oraș. Eu lucram la vremea aceea într-un proiect al Băncii Mondiale și aveam biroul la ”Șomaj”, devenit apoi ”Forțele de Muncă”, apoi ”Serviciul de Ocupare”. Cred că același mod în care a evoluat denumirea organizației respective e emblematic pentru întreaga societate pentru modul în care au început încet - iar acest încet este subliniat - să se schimbe lucrurile: de la problemă, la acțiune și apoi la concentrarea pe soluții. Doar că încă durează. 

ILICI

Îmi e greu să nu-mi aduc aminte că a fost pentru mine un fel de semnal despre ce înseamnă România și cam pe unde suntem. Revelația că abia facem primii pași către educația societății a venit cu alegerile prezidențiale când am avut în turul doi de scrutin doi candidați: Ion Iliescu, cel care a devenit din nou președinte și Corneliu Vadim Tudor. Faptul că a fost posibil ca cel de al doilea să ajungă în alegerile finale a fost un duș rece, era nivelul societății noastre de atunci. M-am speriat cumplit și mărturisesc că nu m-am dus, era imposibil să-i dau votul lui Iliescu. Știu că atunci am gândit că dacă iese Vadim Tudor chiar că plec din țară. Faptul că a ieșit Iliescu m-a făcut să rămân aici, dar m-a poziționat cumva ”în vizită”, am decis că respect voința poporului, nu comentez, a fost alegerea mea să stau în țară și să fac tot ce pot eu mai bine, să contribui cu ce pot, fără să judec. Și așa am și făcut. 

Acest încet încă durează, eu așa îl percep, dar este incontestabil progresul. Mă uit în jur, mă uit la oraș, văd că se mișcă lucrurile. Totuși, n-am cum să nu observ că în alte părți, alte orașe se dezvoltă mai repede mai bine și mai frumos. Scriu articolul din Cluj, bănuiesc că mă înțelegi. În anul 2000, Clujul îl avea primar pe Funar și noi râdeam de ei. Cred că e posibil să zicem că e ca în povestea cu iepurele și țestoasa, primul fiind Brașovul. Până la urmă a câștigat broasca țestoasă, pentru că iepurele s-a culcat pe o ureche și a zis că se descurcă mai bine. Informația importantă e că încă nu s-a terminat cursa și poate că și Brașovul mai are niște șanse. Urmează să vedem. Sunt obișnuită să observ reușitele și sunt clare progresele pe care orașul meu le face. 

bv colaj 2

Provocarea pe care am primit-o pentru acest articol a fost aceea de a descrie orașul de atunci. Cred că munceam foarte mult, nu-mi prea aduc aminte mare lucru. Știu că duceam partenerii externi în Poiana Brașov la Coliba Haiducilor, că prin oraș de câte ori mergeam la masă ceva nu ieșea prea bine. Nu-mi aduc aminte de teatru, cinema sau concerte. Doar la serialul Ally McBeal îmi fuge mintea. În cazul în care nu l-ai văzut, e despre avocată dintr-o firmă din Boston și o mulțime de întâmplări amuzante. Mi se pare emblematic pentru anii aceia în care abia ne dădeam seama cum e cu feminismul și nu prea înțelegeam ”dramele emoționale” prin care trecea Ally. 

Sunt 20 de ani de revistă și mi-a fost greu să scriu un articol liniștit despre zilele și nopțile, mii la număr, care au trecut de atunci. Mi-a fost imposibil să mă uit doar înspre cultură, muzică, restaurante, baruri, localuri. Civismul este relația noastră cu cetatea, este ceea ce facem, oricât de mic pentru a contribui la o viață mai bună pentru toți. Este ceea ce oferim și nu ceea ce pretindem. 

BV 2000

Acțiunea din seria cea mai recentă pe care am publicat-o din 2019 se petrece la Brașov. În vizita de la Cluj am stat de vorbă cu o cititoare, născută la Brașov și mutată aici, care mi-a vorbit cu emoție și recunoștință despre cum se plimbă ea prin romanele mele pe străduțele din orașul ei natal. Mi-a luat ceva (vreo cinci romane anterioare) să plasez acțiunea ”acasă”. Poate că abia acum m-am mutat definitiv cu sufletul aici. 

Tony Mott

Antoneta Galeș s-a născut și trăiește la Brașov. Este trainer, coach, art-terapeut Phronetik. Scrie romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. Evenimentele din cea mai recentă serie la care scrie, cea a anotimpurilor, se petrec exclusiv la Brașov. 

Antoneta Galeș

  • Credite foto: mediafax-foto Marius Vasilica, playtech.ro, bizbrasov.ro, facebook/antoneta galeș

 

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter