FILMUL LUNII: CEI MAI FRUMOȘI ANI

Nu pentru faptul că Cei mai frumoşi ani, titlul sub care La Belle Époque va rula în cinematografele noastre din 16 octombrie, face involuntar legătura cu aniversarea Zile și Nopţi consider dramedia lui Nicolas Bedos filmul lunii și nici pentru cele 11 nominalizări la premiile César (din care a câștigat trei) care îl recomandă implicit ca pe un must-see.

Pur și simplu, La Belle Époque are o savoare nostalgică atât de specială încât e aproape imposibil să nu rămai tușat de retro-aventurile emoţionale ale sexagenarului autor de BD-uri pornit în căutarea rădăcinilor dragostei care l-a transformat în tinereţe într-un partener fidel de viaţă, iar conceptul filmului te trimite inevitabil, ca cinefil, să îi revizitezi pe Michel Gondry și Charlie Kaufman. Personajul lui Bedos nu vrea să călătorească în timp pentru a fi altcineva decât el însuși, mai june, nu visează escapist la o „second life” în care să intre în pielea unor Hitler sau Hemingway, ci vrea să își retrăiască proprii ‚ani frumoși’ pentru a-şi reaminti ce i-au făcut memorabili. Pentru el, personal.

Viața lui Victor (Daniel Auteuil – Jean de Florette, Le huitième jour), inadaptabil la dinamica socială contemporană și reticent la invazia noilor tehnologii în problemele de familie, este dată peste cap atunci când Antoine (Guillaume Canet – Une vie meilleure, Ne le dis à personne), un antreprenor inovator și un al fan al ilustraţiilor sale, îi propune un nou tip de atracție: îmbinând artificii teatrale și reconstituiri istorice, firma lui Antoine permite clienților să aleagă o perioadă din viața lor și să se întoarcă în timp prin intermediul unor experienţe imersive. Victor alege să retrăiască săptămâna cea mai marcantă din viața sa, cea din urmă cu patruzeci de ani, când şi-a întâlnit marea dragoste, pe Marianne (Fanny Ardant - 8 femmes, Les beaux jours), rămasă - spre deosebire de el - o fire extrem de activă și de interesată de asimilarea noului... inclusiv în amor.

La Belle Époque

Incursiunea într-un trecut de butaforie (ce amintește de The Truman Show), în a sa la belle époque, se transformă într-un drog emoţional pentru nostalgicul Victor, al cărui dependenţă se dovedește a fi contagioasă pentru spectator. Un film melancolic, luminos și plin de poezie, La Belle Époque este ideal pentru a ne reaminti că trebuie să ne întoarcem privirea mai des spre originile legăturilor noastre sufletești care pot continua să ne servească drept repere stabile în vâltoarea convulsiilor sociale care ne vulnerabilizează actualmente ca indivizi și comunităţi deopotrivă.

  • Text de Ioan Big.

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter