VIDEODOME | “REVOLT” (2017, r: Joe Miale)

M-am aventurat zilele trecute să vizionez pe Netflix încă unul din nenumăratele SF-uri post-apocaliptice în care ne invadează extratereştrii prinzându-ne... complet nepregătiţi, realizat de un debutant american (Joe Miale) care susţine că a văzut un OZN pe când avea zece ani, implicat apoi ca profesionist mai degrabă în campanii PSA (Public Service Announcements) sau în spoturi video publicitare pentru Bloomingsdale sau Macy’s decât în cinematografia de anvergură.

Până aici nimic încurajator dar filmul mi s-a părut de netrecut cu vederea fie şi pentru faptul că e filmat integral în Africa de Sud (inevitabil, gândul ne duce la Neil ‘District 9’ Blomkamp, mai ales că parte din distribuţia locală, cu o menţiune specială pentru Sibulele Gcilitshana şi Wandile Molebatsi, a jucat în filmele acestuia), cu finanţare britanică curajoasă în aceste condiţii aparte.

REVOLT

Motto enigmatic după un scurt intro belicos cu civili fugind panicaţi, soldaţi transformaţi în praf şi elicoptere care se prăbuşesc neputincioase pe muzica alertă a lui Bear McCreary (serialele “The Walking Dead”, “Black Sails” şi “Agents of S.H.I.E.L.D.”): “To live is to fight. To fight is to live. And when all is lost I will be found.”. Doi străini ajung încarceraţi separat într-o secţie de poliţie aflată la 200 de km de Nairobi (Kenya), Nadia, o doctoriţă franţuzoaică (Bérénice Marlohe – James Bond’s “Skyfall”) determinată să supravieţuiască într-o societate dematerializată în care oamenii se dovedesc în general mai periculoşi decât invadatorii mecanici, şi Bo, militar amnezic american (Lee Pace – “Guardians of the Galaxy”, “The Hobbit”) ce arată că, instinctiv, în ciuda lipsei amintirilor de dată recentă, este un excelent combatant... măcar în confruntările cu bipezii din aceeaşi specie ca şi el, indiferent de culoarea pielii acestora.

Trailer

Nadia şi Bo formează un tandem care încearcă să găsească “luminiţa de la capătul tunelului” într-o lume în debandadă afectată global în mod iremediabil (toti sateliţii de pe orbită s-au dezintegrat, deci şi comunicaţiile, metropolele au fost primele distruse, iar puţinii rămaşi în viaţă din naţiunile ultra-tehnologizate îşi continuă existenţa într-un mod aproape primitiv), îndreptându-se spre una din fostele baze ale armatei americane din Africa. Doar că... în dialectul Swahili, obţinem pe parcurs un indiciu şi o ipoteză interesantă plecând de la tatuajul de pe antebraţul lui Bo: Statele Unite sunt responsabile pentru invazie atâta vreme cât antenele lor de satelit de la sol par 100% funcţionale, chiar şi în pustietatea din emisfera sudică, neafectate de roboţeii tip “War of the Worlds” cu letalele lor raze laser şi arcurile voltaice generate de navele ce gravitează deasupra Terrei (atacul s-a bazat pe preluarea controlului asupra reţelelor electrice) care sunt programaţi să aneantizeze omenirea ce le mai opune rezistenţă (de altfel, cuvântul RESIST apare constant prin graffiti-uri în “Revolt”, deseori aproape agasant în condiţiile în care acţiunea, de cele mai multe ori, nu îl justifică).

REVOLT

Lee Pace & Jason Flemyng

Judecând în ansamblu, totul se reduce la un quest dezolant de 500 km prin peisajele sud-africane asezonate cu elemente care să sugereze dezastrul (ce aminteşte mai degrabă de producţiile post-apocaliptice cu morţi-vii/zombies decât de SF), până aproape de frontieră, în tentativa celor doi de a identifica ‘antena’ şi, în consecinţă, de a obţine răspunsuri şi soluţii. Cu toate că nu sunt foarte mulţi, sigur că există ceva pigmenţi care să alunge plictiseala dialogurilor anoste între Nadia şi Bo (Marlohe şi Pace îşi fac treaba pe cât pot de bine însă sunt limitaţi de platitudinea absolută în care ne sunt propuse personajele prin scenariu), precum capturarea şi utilizarea ca momeală de către grupul de guerilleros independenţi sau trecerea prin cadru a fotografului muribund (Jason Flemyng – “Lock, Stock and Two Smoking Barrels”) cu rol de povestitor al modului în care a început invazia şi care le indică traseul corect prin intermediul imaginilor din memoria aparatului digital (da, aţi intuit corect, la un moment dat acestuia i se termină bateria însă Bo descoperă imediat, în mod “miraculos”, o maşină decapotabilă americană funcţională de culoare roşie iar călătoria poate continua). Şi să nu uit de aparent inexplicabila apariţie în pustietate a armadei de roboţei care culminează cu răpirea Nadiei în nava spaţială... evident, o altă “nevăzută”, cea a razei tractoare prin care femeia este ridicată la cer.

REVOLT

Poate că înşiruirea de clişee şi stereotipuri (drone & roboţi distrugători, răpirea oamenilor în navele-alien în scopuri neprecizate, pulsul electromagnetic, vulnerabilitatea centrului navei, epavele prăbuşite în peisajul terestru) nu ar fi atat de deranjantă dacă, fie şi doar pentru purul entertainment, dinamica acţiunii ar fi mai bine susţinută însă, din nefericire, nu este cazul, iar “Revolt” arată ca o adaptare de proastă calitate a unui joc video aflat în vânzare la solduri. “Pace and Marlohe delivered convincing performances, but there’s only so much they can do. Our leads spend a good half of the film marching toward a destination, one which neither they nor other characters they meet, know much about. It’s the lack of motivation in the characters and flimsy movie logic that makes it hard to land on viewers. That might work in video games but hardly the case for films.” (F. Bots, fmoviemag.com, septembrie 2017).

REVOLT

Referinţele la video games nu sunt întâmplătoare atâta vreme cât regizorul a realizat în 2013 două scurtmetraje după Actionere interactive extrem de populare (Adventure-Actioner-ul “Assassin’s Creed” şi F.P.S.-ul “Half-Life”) iar compozitorul Bear McCreary este un veteran al industriei de jocuri (“Dark Void”, “Moon Breakers”, “Defiance”, “Assassin’s Creed: Syndicate-Jack the Ripper”). În ceea ce îi priveşte pe cei doi, verdictul meu este tranşant: căutaţi să ascultaţi OST-ul lui McCreary fiindcă realmente merită, însă nu vă pierdeţi timpul cu “Revolt” sau, dacă aveţi nevoie de o evadare agreabilă, puteţi să luaţi la rând “District 9” al lui Neil Blomkamp, “War of the Worlds” al lui Steven Spielberg, “Escape from L.A.” al lui John Carpenter (apropo de EMP), “Independence Day” al lui Roland Emmerich (dacă mai vreţi o plăcere vinovată adăugaţi eventual şi “Battle: Los Angeles”), şi, mai ales, “Monsters” (2010) al lui Gareth Edwards, realizat cu un buget de cel puţin patru ori mai mic decât cel alocat pentru “Revolt”, după care veţi înţelege de ce englezul Edwards a fost ales să pună în scenă blockbustere precum “Godzilla” şi “Rogue One: A Star Wars Story” iar americanul Miale rămâne un no-name la Hollywood. După cum scria Ernesto Zelaya Minãno pe screenanarchy.com, “Revolt” aduce mai degrabă cu un episod-pilot de televiziune iniţial promiţător… dar a cărui continuare nu va apare niciodată.

REVOLT

  • Text de Ioan Big

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter