ARTIŞTI URBANI | KITRA: „Mi-ar plăcea să pot să ofer un moment de liniște”

Kitra (Nicolae Aurel Duță, pe numele său adevărat) este un artist vizual abstract născut în 1981, în orașul Târgoviște. A studiat în București artele vizuale, iar de 3 ani locuiește în Berlin.

Operele sale sunt prezente pe zidurile din multe orașe din țară sau din afară, fiind foarte apreciate, dar Kitra nu s-a mulțumit doar cu street art-ul și și-a încercat mâna cu succes și în ilustrație, design de jucării, instalații și graphic design. În momentul de față este unul dintre cei mai apreciați artiști din România.

Kitra

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

A fost o evoluție naturală, un proces natural, încerc să mă concentrez cât de mult pot pe muncă, pe bucuria de a descoperi noi direcții. Astfel, am ajuns inevitabil la niște preferințe pentru anumite forme, compoziții sau culori. Aș spune că, dacă te concentrezi pe a deveni cunoscut, va fi mult mai greu. Fiecare artist are călătoria lui, pentru mine este o călătorie frumoasă, cu momente bune și momente rele. Mai obosești, mai faci un popas, mergi mai departe.

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Nu aș putea să descriu procesul, nu e ceva rațional. Văd în jurul meu diverse forme, culori, uneori texturi care mi se par interesante, iar mintea le bagă la fermentat cu multe alte elemente. În ultima vreme, mergând mult prin oraș cu transportul în comun, am devenit tot mai fascinat de designul industrial, de formele pe care le întâlnești într-un autobuz sau într-o stație de metrou.

Kitra

Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general?

Cred că arta mi-a schimbat felul în care mă percep pe mine însumi, mă face să fiu mai introspect. Pentru mine, arta e mai mult un mijloc prin care ajung să mă observ pe mine, în primul rând, pentru că este o provocare, o disciplină pe care încerc să mi-o impun și, aplicând această disciplină, observ cum functionez ca artist, ca om în diferite situații.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

În ultima vreme mă întreb cât mă ajuta social media și cât de mult mă încurcă. Este un tool destul de important, cu siguranța, de care cu greu te poți lipsi. Dar cred că nu poți experimenta arta cu adevărat prin intermediul social media, e o anumită energie a fiecărei lucrări care nu se poate transmite printr-un ecran. Însă, Ca mijloc informativ este foarte folositoare. Provocarea noastră este să menținem echilibrul și să nu cădem într-o dependență.

Kitra

Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale și prin mai multe orașe din țară. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Nu pot să zic că am o lucrare preferată, țin la toate lucrările pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Toate înseamnă ceva pentru mine. Spre norocul meu, de cele mai multe ori am fost invitat să iau parte la diverse expoziții sau să particip la anumite festivaluri.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Expoziția Bonjour Tristesse, pe care am avut-o acum 2 ani în Berlin, mi-a rămas în minte ca unul dintre primele momente în care am simțit cu adevărat presiunea timpului. Și asta pentru că am acceptat provocarea de a crea un concept și de a-l executa, desenând o cameră întreagă, cu multe detalii, în mai puțin de 10 zile. Cred că timpul a fost pentru mine întotdeauna o provocare. Am zis „da” deseori unor proiecte care s-au dovedit a dura mult mai mult decât estimasem. Partea bună este că am început, cu timpul, să am tot mai puține astfel de situații și să mă împrietenesc cu timpul și cu organizarea.

Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

În arta mea nu am fost interesat să includ mesaje politice. Pentru mine, nevoia de a face artă a fost mereu un lucru personal, o curiozitate față de ce aș putea descoperi în interiorul meu. Mă interesează ce se întâmplă în politică, uneori poate urmăresc știrile cu prea multă înverșunare, dar cu toate astea nu am simțit niciodată nevoia să abordez subiecte sociale sau politice.

Kitra

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale, fie că e vorba de Berlin sau Deva?

Mi-aș dori să vadă lucrările mele ca pe o pauză de la zgomotul vizual urban, să simtă că cineva nu încearcă să-i vândă un aspirator sau o casă, ci că îi oferă ceva fără nicio pretenție. Mi-ar plăcea să pot să ofer un moment de liniște.

Ce urmează pentru Kitra?

Sper că numai lucruri bune: muncă, expoziții și proiecte noi. În ultima vreme simt nevoia de siguranță, simt că vreau tot mai mult să-mi expun lucrările într-un spațiu safe și aici mă refer la galerii. Făcând mult street art, de-a lungul timpului multe dintre lucrările mele au dispărut și, pentru că am îmbătrânit și simt probabil că la un moment dat și eu o să dispar de pe pământul ăsta, vreau să mă păcălesc puțin cu gândul că, dacă lucrările mele se vor păstra, odată cu ele va rămâne și o parte din energia mea acolo.

  • Interviu de Gruia Dragomir.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter