HAIHUI cu Swit Rocs – Între munți, la căsuța din copac

Dragă suflet tânăr,

Bănuiesc că ai avut, și tu, o copilărie pliiină de vise. De unele ai uitat, la unele ai renunțat că nu se mai cădeau, ce prostii, doar nu mai suntem copii!, pe altele te-au determinat societatea/ prietenii/ familia/ contextul să le lași în urmă, altele (sper eu, cât mai multe!) s-au transformat în realitate, iar altele, deși poate nu recunoști chiar așa cu ușurință, mai ocupă încă un locșor în sufletul tău tânăr. Poate nu faci ceva activ ca să se împlinească, dar le lași, totuși acolo, să fie. Adică, vorba ceea, nu te încurcă cu nimic și nici nu ți se citesc pe chip, să te râdă lumea. Eu, de când mă știu, am fost un copil sperios. Atât de multe frici aveam, că aș putea scrie un articol doar din enumerarea lor. Apoi, câte unul în care să dezvolt fiecare frică și să descriu toate oportunitățile pe care le-am pierdut de-a lungul anilor, deoarece am ales să hrănesc acele frici. Printre ele, o teamă aproape morbidă de înălțime (înălțime = orice > 0.5 metri).

Singura provocare pe care mi-o îngăduiam se întâmpla vara, la bunici, când vișinul era în plin rod, iar eu nu puteam ajunge altfel la fructe decât urcându-mă în el. Cu chiu, cu vai reușeam, dar odată urcată, nu mă mai dădeam coborâtă! Și nu doar datorită vișinelor aromate, ci din cauza fricii de a coborî de acolo. Și stăteam și mă gândeam mereu ce fain ar fi fost ca bunicul să îmi construiască o căsuță în pomul ăla, să nu mai tot fiu nevoită să cobor pentru una-alta, iar bunica să își sprijine o scăriță de trunchiul vișinului bătrân pe care să urce să îmi aducă omletă, plăcintă și toate bunătățurile ei.

Iată o dorință ce a rămas acolo în suflet, la ani mulți după ce nici bunicul și nici bunica, nici ograda și nici vișinul, nici teama de înălțime nu mai sunt... 

Piece of Heaven Treehouse – o poveste despre vise împlinite

Poate și Mădălina și Dragoș au avut bunicii lor, vișinul lor și temerile lor în copilărie sau pur și simplu au avut același vis, iar când s-au cunoscut au decis să îl împlinească împreună. Visul lor a căpătat contur cu 4 ani în urmă, când au construit o căsuță în copac, într-un minunat pustiu, la ieșire din Glăjerie, la 6 km de Râșnov. Își doreau un loc al lor, deosebit, luminos, cald, cum drag mi-a fost să aflu că sunt și ei, departe de agitația orașului, la poalele Bucegilor. Căsuța din copac este întocmai cum ți-o imaginezi și cum poate ai făcut-o încă din copilărie. Așa cum șade bine omului care știe să aprecieze natura cu tot ce îi aduce ea, cei 2 au construit lângă copac și o casă, pe care au înconjurat-o de o grădină frumoasă, cu animale (care ale lor, care ale pădurii), au umplut-o cu o familie și și-au luat (cred eu) cu ușurință rămas bun de la jungla urbană în care trăiseră până atunci. Tot cum șade bine omului bun, s-au gândit și la prietenii lor și la spațiul mare și gol pe care îl aveau în spatele casei, 1000 mp de verde crud înconjurat de copaci, de care îi desparte un mic iaz.

Și așa a apărut Piece of Heaven Treehouse, oaza de liniște de peste iazul din grădina familiei de visători, care de un an de zile primește zilnic oaspeți.

De îndată ce treci podul peste iazul din curte, ajungi în colțul tău de rai și liniște

Seară de toamnă la căsuța din copac

Vezi, Mița, acolo o să dormim la noapte!

Ador locurile care prin specificul lor fac o selecție aproape naturală a celor care decid să le treacă pragul, locurile care te aduc mai aproape de natură, de rudimentar, care te scutură de mai toate – aparentele – nevoi ale omului modern. Locurile care te ajută să descoperi că fericirea și liniștea nu sunt date de obiecte și facilități care mai de care mai complexe, ci că tu ești cel care le duci cu tine, indiferent unde ai alege să mergi. E ok, poți fi în total dezacord cu mine, un motiv în plus să fim recunoscători oamenilor care au construit locuri pentru noi toți cei atât de diferiți, cât mai ales naturii, că le-a permis să o facă. Piece of Heaven Treehouse este dotată cu tot ce are nevoie omul care trece de preselecția naturală – un pat comod din care vezi pe micile ferestruici brazii de jur împrejurul căsuței, o sobă șemineu, o baie mică, o prispă la înălțime, un foișor, hamace și șezlonguri pe iarba din jur, loc de grătar în fața lacului și muuult loc de visat.

Mă întreb ce aș fi avut nevoie în plus ca să îmi fie mai bine. Dacă găsesc ceva, promit să îți spun și ție!

Un tip de cazare care cerne cu ușurință pe cei ce îi trec pragul. Și ce bine!

Interiorul căsuței și soba care de abia așteaptă să mocnească în răcoarea toamnei

Asigură-te că îți rezervi suficient timp și pentru Clue Game-ul care începe chiar din dormitorul căsuței și continuă afară

Mica Mița

Dragoș ne-a întâmpinat întocmai cum mi-am imaginat că ar putea-o face un om care a avut un vis și care a făcut ce era de făcut pentru a ajunge să trăiască în el. Era bucuros de oaspeți și nu știa ce să ne mai spună și să ne arate ca să ne fie mai bine. I-am cunoscut pe Cora și King, superbii ciobănești de Berna pe care mi-aș fi dorit să îi drăgălesc mai toată șederea mea acolo, dar nu a fost să fie. Era săptămâna lor de drăgăleală și nu mai era loc pentru altcineva, mi-a explicat Dragoș și mi-a făcut cu ochiul. M-am îndrăgostit de Mița și nu m-am despărțit de ea o zi și o noapte, în ciuda alergiei mele la părul de pisică și a mâncărimilor care nu mi-au dat pace toată noaptea, cum și eu am ales să nu îi dau ei pace din brațe. O râșniță și o turbină pufoasă, care nu s-a oprit din tors liniște și bine o clipă! I-am ascultat pe vorbăreții Cookie și Blue, nobilii papagali sfătoși, și m-am amuzat de povestea lor de dezertori, cărora li s-a urât la un moment dat cu liniștea naturii așa că au zburat până la mall-ul din Brașov, unde s-au oprit la un cocktail pe terasă. De crezut, ori ba, s-au întors acasă. Am dat năsucul cu Toto și Rilă, iepuroii mustăcioși care stăteau bine mersi pitiți de gura lui King. Nu le face rău, zice Dragoș, doar îi bălește bine și îi plimbă în gură prin curte.

Sper să nu vă deranjeze prea tare veverițele, e plin de ele și se plimbă noaptea pe căsuță, ne pregătește Dragoș. Și le auzeam pașii mici și precipitați noaptea deasupra mea și zâmbeam. Cam bate vântul și se lovesc crengile copacilor de geam, sper să vă puteți odihni, se îngrijora același Dragoș. Și am întredeschis unul dintre geamurile de lângă pat să aud mai bine vântul și crengile și veverițele și l-am lăsat așa toată noaptea, în timp ce focul din sobă mocnea, Cora și King se drăgăleau, iar Mița turbina lângă mine.

Cora și King, într-un moment romantic

Regele cel mult îndrăgostit

Mița, mica turbină pe care nu am putut-o lăsa din brațe

Cel mai drăgălaș co-locatar de la Piece of Heaven Treeehouse!

Toto și Rilă, bucuroși că nu sunt în gura lui King

Înserarea, momentul preferat al veverițelor

O altă cazare de mii de stele...

M-am culcat cu nasul lipit de stelele de pe geamul din dreptul pernei și m-am trezit cu el lipit de culorile răsăritului. Mița turbina în continuare. Am sfidat ziua rece de octombrie și mi-am savurat cafeaua în hamacul din fața căsuței, cu Cora și King care se drăgăleau, cu Mița care turbina, Cookie și Blue care triluiau și de unde am admirat noua construcție ce urmează să întregească peisajul, începând cu luna decembrie. De când cu Edi, un alt vis împlinit al Mădălinei și al lui Dragoș, s-au gândit tot mai mult la familiile care și-ar dori să se bucure de căsuța din copac, care, însă, nu poate acomoda decât 2 adulți, fără copii. Anexa căsuței Piece of Heaven, botezată Piece of Dream, va putea acomoda 4 persoane și dispune de 2 paturi, living, bucătărie și terasă. Deși nu este cocoțată în copac, noua construcție este ascunsă printre copaci, lucru care îi sporește șarmul și intimitatea.

Dimineți de toamnă în hamac. În spatele meu, construcția Piece of Dream e aproape finalizată, și te așteaptă din decembrie

O Cola și un moment romantic. Chiar dacă nu al meu...

Dragă suflet tânăr,

Nu știu ce vârstă au anii pe care îi porți în acte, dar dacă ai ajuns cu lectura până aici, sigur ai un suflet tânăr. Cel mai probabil că ai avut o copilărie plină de vise, cu care, poate, încă îți mai hrănești gândurile și îți păstrezi în alertă amintirile. Dar ce ai de gând cu celelalte, în timpul ce ți-a rămas? Ce faci, zi de zi, să păstrezi viu și fericit copilul năstrușnic din tine? Bați câte un cui la căsuța ta din copac, măcar când și când? Găsești răgazul să scoți capul dintre hârtii, întâlniri, lucruri de bifat și rezolvat, sarcini de finalizat și să îți amintești ce bine și liniște era în vișinul bunicilor? Îți permiți, măcar pentru câte o zi, să te lepezi de luxul lucrurilor de care știi tu sigur că ai nevoie neapărat!! și să îmbrățișezi simplitatea bună, caldă și atât de autosuficientă a naturii? Eu vreau să cred că nu am uitat niciodată de ele, dar le mulțumesc din suflet celor de la Piece of Heaven Treehouse că mi-au oferit cadrul perfect să le depăn.

Cu drag,

Un suflet tânăr, atâta timp cât va mai avea vise

Pe mine mă găsiți, ca de obicei, aici - www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs

Pe visătorii de la Piece of Heaven Treehouse, aici

Piece of Heaven Treehouse – o mărturie a faptului că visele devin realitate

Despre poveștile altor oameni care și-au transformat visele în realitate, aici:

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter