La 20 de ani, apartamentul bunicii era mic, dar sufletul ei îl făcea infinit de mare

Cine-ar fi crezut că voi ajunge la cratiță? Absolut nimeni! Scenariile pertinente ar fi fost: inginer, electrician, mecanic auto, aviator, ori altceva ce funcționează cu motor. Dar am ajuns aici și totuși nu-i întâmplător.

De mică am fost învățată să mănânc totul și orice, nu era loc de mofturi sau de pretenții, mă hrăneam la mama, dar îmi făceam poftele la bunica. Ochi mi se umezesc și simt cum gura mi-e invadată de gusturi atât de curate și fine, de fiecare dată când mă gândesc la ea. Rețetele ei, scrise pe-un colț de caiet sau pe-un dos de vedere, stau și acum înrămate la intrarea în restaurant, pentru că într-un fel sau altul, de la ele a pornit totul: dragostea pentru gust și pentru autentic, dar și setea de a vedea bucuria oamenilor atunci când mănâncă.

Madalina Santa

Bunica era cea care mereu reușea să ne adune în jurul aceleiași mese, frați, veri, unchi, mătuși, într-un apartament care părea infinit și primitor pentru toți, indiferent cât de mulți eram, mai ales privit cu ochii de acum 20 de ani. Azi îmi dau seama că apartamentul e mic, dar inima bunicii era atât de mare, iar bucuria ei și dragostea pentru noi toți, se regăseau în gustul mâncării. Poate tocmai de aceea, sunt gusturi și preparate al căror gust nu mai e la fel, indiferent de fidelitatea cu care încerc să reproduc rețeta. Din Dobrogea ei natală, a luat gustul și l-a dus pe oriunde a purtat-o viața, pentru că da, gustul e în oameni și în emoțiile lor, în dragostea cu care îi aduni pe cei dragi în jurul mesei și în bucuria de a dărui.

Madalina Santa

Sarailiile bunicii, peștele ei cu gust de baltă, limba cu măsline, borșul de casă pe care-l beam direct din borcan sau înghețata cu ness și cacao, au lăsat fiecare câte o amprentă puternică, pentru că, involuntar, le asociam cu cele mai frumoase momente din copilărie. Sunt norocoasă și binecuvântată că acum 20 de ani eram un copil simplu, dintr-o familie simplă, cu bani puțini, dintr-un oraș mic. Fiecare masă la bunica, alături de cei dragi, era o adevărată sărbătoare, așa că n-am visat la case și mașini, la pantofi și bijuterii, ci am visat său fiu chiar eu cea care, să pot face dintr-o zi simplă o adevărată sărbătoare. Și fac asta în fiecare zi, cu abnegație și determinare, într-un oraș mic, dar muncind pentru un vis mare.

Text de Mădălina Sánta

Mădălina Sánta are 29 de ani, este Chef și antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul ”Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter