Gurmand: Mâncarea la oală care-ți vine acasă

Hai să mâncăm, ca la mama acasă, un ciolan cu fasole, dar cu comandă din oraș, că trăim vremuri online

 

Într-o perioadă în care masa în oraș a devenit o chestie de noroc, în funcție de perioada în care e deschis, închis, semi-închis sau Bunuțul știe ce ne mai așteaptă, mâncatul acasă a devenit baza. Ce ar fi însă dacă ai mânca acasă preparate care au fost făcute la restaurant și sunt fix precum cele cu care ai crescut, în bucătăria părintească?

Așa a părut un serviciu nou la The Ace - mâncarea la oală - care face livrări în București și în Ilfov. Conceptul e, să zic așa, catering pentru acasă. Dar când zic acasă, mă refer la un meniu care să satisfacă întreaga familie. Se merge mai ales pe preparate tradiționale, iar meniul pentru întreaga familie poate fi alcătuit de acasă, cam cum obișnuiesc de-o viață mamele noastre. Respectiv, două-trei gustări, o ciorbă, un fel principal, la care se adaugă garnitură și, firește, desert. E bine de știut că, întrucât e vorba despre de un volum mare de mâncare, comenzile se fac cu minimum 24 de ore înainte. 

 

M-am uitat în meniu și mi-au căzut ochii pe ceva care mi se pare veșnic tentant: ciolanul de porc. Pentru mine, de-a lungul timpului, a rămas o măsură după care judec calitatea bucătăriei locului în care mă duc. Temuții critici culinari cu care m-am intersectat sau pe care i-am citit de când țin o rubrică de gastronomie, să tot fie vreo 18 toamne de când am început, au altă măsură. Unii dau note în funcție de omletă. Îmi povestea cândva Răzvan Exarhu, un rafinat veritabil în arta culinară, adică nu Chef care gătește doar la televizor, că în Franța se dau examene la academii de bucătărie care constau în prepararea unei omlete franțuzești. De ce franțuzești, am sărit eu ca ars, omleta noastră românească nu e bună? E haiducească, a râs Răzvan. Cauciucată, prea prăjită, cu foarte mult ulei. Și chiar n-am avut cum să-l contrazic.

Ei bine, pentru mine, ciolanul poate fi un indicator de calitate. L-am comandat în nenumărate restaurante din toată țara - adică și la Vărzăria de la Cluj, și la restaurantul belgian din București unde se consumă cu stoemp de varză, și la cel internațional unde era trecut ossobuco în meniu (pardon, ați greșit animalul!). Și unde pielea era talpă, și unde carnea se desprindea de pe os la o simplă atingere a furculiței. 

La mâncarea din oală, acest preparat înseamnă iahnie de fasole cu ciolan de porc (se găsește în două variante, 800g/1.6kg), simt că o să mă întrebați și de ingrediente, ce să zic, e mare filosofie: fasole uscată, ciolan de porc afumat, ceapă, ardei gras, morcovi, țelină, mărar. Dar ca să aibă gustul ăla de acasă, chiar e o mare scofală. Or, aici are, e cum trebuie. De aia vă zic că numai mâine nu e decembrie, cred că toți ne-am făcut planuri să petrecem Sărbătorile și Revelionul acăsică, și la oamenii ăștia se pot comanda meniuri speciale pentru mese festive. Va mirosi în casă ca la mama, doar că nu mai trebuie frecată nicio oală!

 

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Horia Ghibutiu

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter