Amprenta lăsată de Moș Crăciun

„Oamenii împărtășesc povești să-și amintească unul altuia cine sunt sau cum ar trebui să se poarte”. Jonah Sachs, autorul cărții ,,Războiul poveștilor”, explică felul în care unele povești rămân puternic întipărite în ADN-ul nostru și cum, indiferent unde și când ne-am născut acestea ne influențează enorm pe termen îndelungat. Cu toții am auzit cel puțin o dată legenda lui Moș Crăciun indiferent de detaliile care o creionează. De fapt, asta ne trece prin minte majorității atunci când ne gândim la venirea Crăciunului: o atmosferă liniștită de familie și starea de bine produsă de venirea Moșului. Despre acest fel de poveste ne vorbește și Jonah Sachs, regăsită în mentalitatea comunității și care persistă în conștiința umană de decenii, întregind identitatea colectivă.

Sentimentul trecerii timpului este unul care ne apasă cu nostalgie umerii odată cu sfârșirea fiecărui an iar într-o lume în care lucrurile materiale ne presează, credința în ceva imaterial este doza de ,,magie” de care avem nevoie. Credința într-o poveste care ne-a marcat primii ani din viață este fix evadarea necesară (și extrem de scurtă) din cotidian și haos.

Consider că înainte de toate, oamenii au nevoie de Moș Crăciun pentru sine fie pentru a-și satisface ego-ul prin dăruirea cadourilor, hrănindu-se cu fericirea celorlalți, fie pentru a păstra vie puntea către amintirile din copilărie. Când ești mic, el este bătrânelul cărunt îmbrăcat în haine roșii care te modelează într-un copil cuminte și bun, motivându-te prin intermediul cadourilor. Odată cu vârsta maturizării și odată cu responsabilitățile care ajung a ne copleși, conștientizăm că de fapt Moșul nu este nimic mai mult decât o atitudine pe care o adopți tocmai din dorința de a retrăi bucuria sinceră de odinioară și pentru a o oferi la rândul tău.

Oamenii au nevoie de Moș Crăciun pentru a-și reaminti că ideea de generozitate nu poate muri niciodată chiar dacă uneori lumea în care trăim ne demonstrează contrariul. Moșul ne-a învățat că poți oferi fără a aștepta în schimb altceva dar și importanța unui gest mic, în aparență nesemnificativ și diferența pe care o poate face pentru cineva mai puțin norocos. Totodată, ideea de Moș Crăciun ne ajută să retrăim sentimentele din copilărie, trezind copilul din noi care încă crede în miracole și nu se confruntă cu problemele de adult, știind să se bucure și să trăiască cu adevărat.

Așadar, Moș Crăciun nu este o persoană specifică. Nu sunt nici părinții, bunicii și nici un bătrânel de la Polul Nord. El este un întreg format din totalitatea oamenilor care dăruiesc, format din copiii de ieri care cândva au crezut în miracole, fericire, povești și care acum retrăiesc totul din perspectiva persoanei care a învățat să ofere.

Text de MĂDĂLINA LEFTER