“THE GODFATHER III”, versiunea remontată de F.F. Coppola

Cu exact trei decenii în urmă, pe 25 decembrie 1990, a avut loc premiera lui The Godfather: Part III, filmul de închidere al celebrei trilogii cu mafioţi realizate de Coppola, aşteptat de cinefili cu o imensă (ne)răbdare încă de la începutul anilor ’70, după succcesul repurtat de Marlon Brando, James Caan, Al Pacino, Talia Shire, Robert Duvall, Diane Keaton, John Cazale şi Robert De Niro în rolurile membrilor famigliei Corleone din primele două părţi. La ceas aniversar, în 2020, Francis Ford Coppola intervine în structura filmului original lansat în ’90 (disponibil pe Netflix) şi propune publicului o nouă variantă în care inclusiv finalul este schimbat(!) sub titlul Mario Puzo’s The Godfather, Coda: The Death of Michael Corleone, accesibilă nouă pentru moment doar pe Amazon (pe platforma VoD Prime Video ori pe DVD/BRD). De ce, pe lângă restaurarea imaginii şi sunetului, legendarul cineast a simţit nevoia să îl remonteze? Cauza probabilă o reprezintă acuta dezamăgire trăită încă de la prima vizionare deopotrivă de fanii ‘clanului Corleone’ şi de criticii de specialitate, una profundă şi generatoare de grave sechele pe termen lung.

În pofida celor şase nominalizări la Oscar, filmul a fost demolat chiar de la premieră din cauza unui plot atât de stufos încât e pe alocuri aproape neinteligibil (mai ales pentru cei care n-au văzut primele două părţi), precum şi datorită prestaţiei catastrofale a fiicei regizorului, Sofia Coppola, în rolul fiicei ‘Naşului’ Pacino. The Washington Post, de exemplu, aprecia că “it’s a failure of heartbreaking proportions… it also sullies what came before. It makes you wish it had never been made.”. Dacă nu sunteţi familiarizaţi cu The Godfather Part III, filmul spune povestea unui Michael Corleone ce se apropie de 60 de ani, un “godfather” tot mai lipsit de tragere de inimă, care încearcă să cumpere majoritatea acţiunilor într-o companie imobiliară a Vaticanului în tentativa de a-şi elibera familia de legăturile cu mediul criminal şi a deveni un om de afaceri legitim. Doar că trădările se înlănţuie, gloanţele şuieră, vinul înroşeşte, opera şi-a pierdut farmecul, iar Michael nici n-apucă să zică bine “They pull me back in!” că se regăseşte înfundat din nou până-n gât în mocirla mafiotă.

Francis Ford Coppola este un cineast căruia nu i-a fost niciodată frică să admită că s-a înşelat şi de-a lungul carierei a revizitat şi remontat mai multe din filmele sale – excelentul Apocalypse Now Redux este cea mai bună dovadă -, inclusiv primele două The Godfather, pe care le-a luat la bani mărunţi şi le-a nuanţat pentru a se încadra perfect în viziunea lui asupra poveştii vieţii lui Corleone. La fel, prin Coda: The Death of Michael Corleone, Coppola speră că a aplicat toate corecţiile necesare iar episodul final din existenţa personajului făcut faimos de Al Pacino este relatat aşa cum şi-a dorit încă de la bun început. Filmul, mult mai pe placul lui Pacino şi al Dianei Keaton decât originalul, are un nou intro, mai amplu, menit să limpezească unele confuzii legate de plot, o concluzie modificată care deplasează centrul de greutate al întregului produs artistic, plus o sumă deloc neglijabilă de ajustări ce schimbă, măcar niţel, perspectiva asupra relaţiei dintre Michael şi fiica sa Mary, şi care fac mai digerabilă interpretarea Sofiei Coppola, pe atunci în vârstă de doar 18 ani.

Dacă F. F. Coppola îşi spală păcatele prin această nouă versiune... rămâne la latitudinea fiecărui spectator să decidă, însă Coda are cel puţin meritul incontestabil că oferă prilejul reevaluării unei opere cinematografice peste care au trecut 30 de ani, după ce a fost trecută prin filtrul critic al unui autor care se luptă cu propriii demoni în infernul din prezent. “Your enemies always get strong on what you leave behind.” - Michael Corleone.

  • Text de Ioan Big

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter