THE SHINING: Nu vă fie cu supărare, e doar o aniversare

 

ANIVERSARE THE SHINING: Nu vă fie cu supărare, e doar o aniversare

 

Heeeeere’s Johnny!” Da, a venit momentul să ne reamintim de formidabilul rol pe care îl face Jack Nicholson... “all work and no play makes Jack a dull boy”, fiindcă The Shining, capodopera cinematografică a lui Stanley Kubrick şi nu cartea lui Stephen King după care este adaptat scenariul, împlineşte 40 de ani ba, mai mult, în 2021, am putea sărbători centenarul balului de 4 iulie de la Overlook Hotel. REDЯUM. Pentru iubitorii de Pop culture în toate formele sale de expresie, The Shining reprezintă o referinţă fundamentală în cinematografia Horror dar legendarul scriitor şi, implicit, fanii săi hardcore continuă să urască filmul la fel de mult ca în 1980. Abia citind cartea putem înţelege mai bine de ce şi asta dincolo de motivul evident al schimbării finalului. 

Stanley Kubrick a ales în mod deliberat să sacrifice miezul emoţional al poveştii lui King întrucât a văzut în The Shining pretextul unei explorări aproape inumane a terorii în profunzimea sa, un trip vizual şi auditiv condus aproape clinic spre esenţa răului ascuns în noi, care ne înfioară doar gândindu-ne la fantomaticele gemene ori la vânătoarea prin labirint. Spre deosebire de carte, Jack Torrance nu este tratat nicio secundă cu simpatie iar ameninţarea fizică pe care o degajă la adresa lui Wendy şi Danny se face simţită din start, astfel încât este verosimilă prezumţia că genialul cineast, inspirat de Jung, şi-a propus să echilibreze componenta supranaturală şi cea psihologică în crearea ororii şi a făcut din Overlook Hotel personajul principal al filmului său ca reprezentare externă a subconştientului.

Pe marginea filmului lui Kubrick s-a speculat atât de mult încât cel mai bun mod de a-i celebra aniversarea rămâne simpla sa vizionare, dar sugestia e să (re)descoperiţi şi povestea originală, aşa cum a fost concepută de mintea strălucitoare a lui Stephen King într-o perioadă când autorul însuşi se lupta cu alcoolismul şi exista riscul să o ia razna precum Jack. Ca în majoritatea textelor sale, empatia îşi croieşte drum înspre personaje fiindcă ele sunt construite cu naturaleţe şi nu respiră printr-un filtru glacial de observator detaşat al anomaliilor psihosociale: Wendy are o participare semnificativă în dinamica familiei iar Jack, mai uman în portretizare, dobândeşte o dimensiune tragică pe măsură ce-şi continuă alunecarea în negură. 

Stanley Kubrik

Punând una dintre cele mai personale cărţi ale sale alături de un film care aparţine ca viziune altui creator, Stanley Kubrick, de acelaşi mare calibru dar în alt spaţiu de exprimare artistică, este de înţeles de ce Stephen King continuă să fie supărat şi să n-aibă chef să celebreze The Shining. Noi avem chef doar că n-o putem face. Căci ne sunt interzise petrecerile. Aşa au zis politicienii iar noi ne simţim ca în... camera 237.

  • Text de Ioan Big

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter