În căutarea lui John Lennon

Au trecut 40 de ani de când gloanţele lui Mark David Chapman i-au curmat viaţa lui John Lennon în faţa clădirii unde locuia în New York, motiv suficient ca să justifice o nouă biografie a muzicianului care, pentru mulţi fani, va rămâne pururi singurul Beatle indispensabil. John Lennon a fost adolescentul care a fondat trupa, născută sub numele de The Quarry Men, şi tot el este cel care l-a cooptat în grup pe Paul McCartney, deşi era conştient că puştiul e mai talentat decât el şi s-ar putea să îi ameninţe supremaţia. Cu 15 ani mai devreme, în august 1965, The Beatles îl întâlniseră pentru unica oară în viaţă pe Elvis Presley iar acesta avea să se lamenteze la finalul întrevederii, niţel invidios că The Fab Four aveau darul, precum el odinioară, să facă fetele să leşine la vederea lor: “Ei sunt patru. Şi eu doar unul singur.”. Lennon a fost într-o anume măsură şi el “singur” în grup, “artistul” său rebel, iar dacă moartea lui Elvis în ’77 din cauza drogurilor nu a fost chiar surprinzătoare, cea a lui John Lennon din 1980 a produs un şoc ce reverberează încă... după ce a pus punct unei epoci din istoria Rock-ului.

Noua biografie a muzicianului, The Search for John Lennon: The Life, Loves, and Death of a Rock Star, a apărut recent şi în română, în colecţia Victoria Books a editurii Publica, cu un titlu, Cine l-a ucis pe John Lennon, care poate direcţiona eronat aşteptările cititorului spre noi speculaţii pe marginea crimei şi a fanului dezaxat care a comis-o, dar oferă în realitate considerabil mai mult decât atât pentru că explorarea vieţii lui Lennon dintr-o perspectivă proaspătă şi solid documentată o are ca autoare pe Lesley-Ann Jones, jurnalistă experimentată şi extrem de bine familiarizată cu industria muzicală (a lucrat inclusiv pentru Chrysalis Records şi Vintage TV, canalul muzical al grupului media SKY). Mai mult, Jones a publicat deja câteva alte biografii, ce variază calitativ de la rezonabil (Hero: David Bowie) sau foarte bun (Ride A White Swan: The Lives And Death Of Marc Bolan) până la excepţional (Bohemian Rhapsody: The Definitive Biography of Freddie Mercury)

The Search for John Lennon merită cu certitudine a fi citită în primul rând datorită tonului personal (cu toate că, pe alocuri, autoarea pare a face proză), precum şi a tuşelor nuanţate pe care Lesley-Ann Jones le aduce portretului unui om definit în prima parte a vieţii de alegeri şi de pierderi premature. Multiubitul său unchi George a murit pe neaşteptate datorită unei hemoragii abdominale pe când John avea 14 ani, iar 3 ani mai târziu mama lui – de care abia începuse să se apropie din nou emoţional – a fost strivită de o maşină la scurt timp după ce plecase din casa mătuşii în grija căruia se afla băiatul. La 21 de ani, cel mai bun prieten din şcoală, Stu Sutcliffe, cel care l-a ajutat să redenumească trupa The Beatles şi a cântat la bas (prost) în formaţie pentru scurt timp, l-a părăsit şi el definitiv, din cauza unui anevrism cerebral.

Plecând de la această fundaţie, Lesley-Ann Jones schiţează cu minuţie personalitatea unui artist rănit care a reacţionat la acest tip de tragedii printr-un mix paradoxal de insecuritate şi lipsă de remuşcări, de extravaganţă şi interiorizare, şi o face cu ajutorul unor critici muzicali, psihiatri şi foşti colaboratori ai lui John Lennon dar mai ales cu cel al... femeilor din existenţa muzicianului, “the formidable females”, după cum le cataloghează chiar ea, majoritatea covârşitoare mai în vârstă decât John la vremea când i-au influenţat într-un fel sau altul destinul, de la libertina sa mamă, Julia, ori mătuşa Mimi care l-a crescut de la 5 ani, la Mona Best, patroana cafenelei în care Beatles au cântat la începuturi (iar fiul ei Pete a devenit primul lor toboşar) sau Alma Cogan, cântăreaţa de Pop cu care Lennon a avut o legătură amoroasă până la moartea ei de cancer ovarian în 1966, care l-a adus pe Beatle în pragul sinuciderii.

John Lennon cu Cynthia si fiul lor, Julian

Desigur, nu lipsesc Cynthia Lennon (care, în urmă cu ani buni, îi propusese lui Jones să colaboreze pentru scrierea memoriilor sale dar a abandonat ideea), juna colegă pe care a lăsat-o gravidă şi a luat-o de nevastă la 21 de ani, mama lui Julian, şi, evident, Yoko Ono, salvatoarea, sufletul pereche şi partenera de creaţie muzicală pe durata ultimului deceniu din viaţa lui Lennon... Yoko, pe care John o cunoscuse într-o galerie de artă în ’66 şi începuse să îl îndepărteze de Beatles - devenit mai mult al lui McCartney - cu ani buni înainte de dizolvarea oficială a cvartetului din 1970. Cu toate că mulţi continuă să considere influenţa lui Ono asupra lui John Lennon una toxică, Lesley-Ann Jones este de o altă părere dar asta o veţi afla doar citind Cine l-a ucis pe John Lennon.

  • Text de Ioan Big

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter