De ce să (mai) citim poezie contemporană?

Poezia este un mijloc de delectare spirituală și intelectuală, fapt pentru care a fost considerată încă din antichitate superioară celorlalte genuri literare. Totuși, în zilele noastre, se mai citește foarte puțină poezie și poeții români contemporani ajung cu greu să fie recunoscuți de către public.

Așadar, ce poeți români contemporani necunoscuți să mai citim în vremea în care nu se mai citește poezie? În continuarea acestui articol vă voi prezenta trei dintre poeții mei români contemporani preferați. Pe fiecare dintre aceștia i-am descoperit personal, din întâmplare, ca urmare a pasiunii mele pentru poezie.

1. George Țărnea

George Țărnea s-a născut pe 10 noiembrie 1945, în satul Șirineasa, județul Vâlcea, și a murit pe data de 2 mai 2003, la București. A fost supranumit poetul iubirii și e unul dintre aceia ale cărui versuri le fredonăm fără să știm ale cui sunt, exact așa cum s-a întâmplat și în cazul meu. Una dintre cele mai cunoscute melodii, interpretată de Mircea Baniciu, este „Scrisoarea de adio”, din care amintim câteva versuri memorabile: „Iubito, câtă lume între noi,/ Numărători de ploi din doi în doi,/ Și dintr-un ochi de dor necunsocut,/ Câte zăpezi pe buze ne-au crescut./ Ascultă-mă și lasă-mă să strig,/ Mi-e frică de-ntuneric și de frig/ Și nu mai vreau să știu pân` la sfârșit/ Cine-a iubit frumos, cine-a mințit”.

 

2. Mugur Dumitriu

Mugur Dumitriu, născut la Zimnicea, dar stabilit în București, scrie poezie de la 14 ani și, până în prezent, a publicat două volume: „Postume”, în 2014, și „N-ai tu”, în 2017. Pe Mugur Dumitriu l-am descoperit pe o platformă dedicată scrisului și am fost fascinată de modul în care mânuiește cuvintele. Stilul său de a scrie oscilează între duios și melancolic, și ironic, aproape caustic. Ca să exemplific cele menționate anterior, voi insera mai jos o poezie scrisă de Mugur Dumitriu, intitulată „Nu te-am uitat”:

Nu te-am uitat, dar plouă des în lume
Și-ți spală pașii de pe-asfaltul gri,
Se scrie prin ziare că ți-e bine,
Dar tu ești prea departe ca s-o știi.

Nu te-am pierdut, da-n toată ploaia asta,
Îngrămădită-ntr-un dulap de la etaj,
Încă mai plânge-o mânecă de bluză
Rămasă-a mea la ultimul partaj.

Nu te-am uitat... Nu aș avea curaj.

 

3. Zina Zen (Nicoleta Brânză)

Pe Nicoleta Brânză am descoperit-o întâmplător pe popularul Instagram, unde își postează multe dintre creații. Este născută în Republica Moldova, dar îşi desfăşoară activitatea în România. Este cunoscută sub pseudonimul „Zina Zen”. Este jurist și îmbină această profesie cu cea de scriitor. Printre cărțile sale se numără „It’s complicated”, „513”, „Labirint” și „paraLELE” - scrisă împreună cu Victoria Demici. Mai jos regăsiți una dintre poeziile publicate în volumul „It’s complicated”:

29.
Nu-i bine, iubite, nu-i bine.
Nu-i bine și nu-i nici corect,
Să trăim pentru ziua de mâine,
Speriați ca acum nu-i perfect.
Viața noastra-i pe nopți și pe zile,
Nu-i o ciornă și nu-i nici proiect.
Suntem două silabe lipite,
Sau rupte, ca experiment.
Suntem două silabe, iubite.

Un cuvânt pentru azi...
...Pentru mâine,
Suntem un întreg alfabet.

Așadar, poezie ar trebui să (mai) citim ca să redescoperim, din când în când, frumosul. Ca să ne tragem sufletul din contextul actual. Ca să ne legăm de noi înșine, de ceilalți și de toate cele care ne înconjoară. Poezia trebuie citită pentru că este o formă de a vorbi despre ceea ce trăim și pentru că ne scoate din cercul vicios al gândurilor obsedante. Așadar, cine nu (mai) citește poezie, să (mai) citească!

  • Text de ALEXANDRA SANDU
  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter