HAIHUI cu Swit Rocs – Nu le poți face singur(ă) pe toate!

Dragă om care vrei-tu-să-le-faci-singur-pe-toate,

Află că și eu vreau să le fac singură! Nu pe toate, dar pe toate pe care cred eu că pot să le fac, ba chiar mai bine decât cei pe care i-aș plăti pentru asta. Nu văd de ce aș plăti agenții de turism să caute pentru mine bilete de avion sau paturi în care să dorm. Nu văd de ce aș comanda penne quattro formaggi la catering, când știu prea bine că paste mai bune decât mine nu face nimeni. Nu văd de ce aș merge să îmi taie cineva unghiile când știu și eu măcar pentru atâta lucru să mânuiesc o forfecuță. Și am exemple destule, dar toate se dau speriate în spate când vine vorba de baia cățeilor. Atunci planetele se agită de nu-și mai găsesc locul înapoi pe orbită, atomii se descompun și protonii își iau lumea în cap, iar Mercur nu mai găsește ușița de ieșire din retrograd. Chiar dacă, îmi spuneam, un șampon știu să folosesc și eu...

Preludiu pentru baie

Nu știu exact ce e mai rău. Poate faptul că lui Joy îi este atât de teamă de apă, încât atunci când ajunge în cadă, paralizează cumva. Înlemnește. Împietrește. Membrele se rigidizează. Blana se transformă în acele unui arici. Iar ochii... ei bine, ochii, așa te imploră să renunți la spălare, încât îți vine să o scoți fix atunci din cadă și să abandonezi procesul și să accepți pe viață izul de excremente prin care s-a tăvălit în tura de munte. Sau faptul că lui Happy îi place foaaarte mult apa, deci în prima nanosecundă când intră în cadă e fericit. Până realizează că e apă curată, nu una dintre bălțile lui de spa de pe coclauri, cu apă stătută, împuțită și cu broaște letargice. Moment în care i se face silă instant și vrea afară din mizeria aia de apă limpede. Și atunci să te ții lupte cu 40 de kg de cățel nemulțumit și fleorțăit, care se scutură furios de zgămârga de pe el, în timp ce caută să evadeze din cadă. Nu e ușor cu niciuna dintre situații, totuși, nimic (dar nimic!) nu se compară cu felul în care arată baia când sunt gata luptele! De la fiecare produs cosmetic, la prosoape și tavan, totul este acoperit cu un strat gros, lipicios și afurisit de păr tricolor. Adevărata luptă abia atunci începe...

Uneori trebuie să accepți că, deși poți, mai bine nu le faci singur pe toate

Și așa am cunoscut-o pe Augustina. Uneori în viață trebuie să mai și accepți că nu le poți face tu chiar pe toate. Sau, mă rog, poți, dar merită să faci un calcul rapid cam cu cât îți scurtează viața acțiunea respectivă. Practic, nu plătești pentru un serviciu pe care ți-l puteai oferi singur, ci pentru câteva luni de viață. Mi se pare un târg bun... Până la Augustina (Gusty), nu doar că nu voiam să îmi duc cățeii la un salon canin, nici măcar nu îndrăzneam să mă gândesc la asta. Îmi era milă și totodată rușine de omul ala pe care pica năpasta. Și uite așa, cu privirea plecată și cozile lor între picioarele mele am ajuns la Frizeria Canină Coricelu, despre care atât de multe lucruri frumoase auzisem (și, mai ales, văzusem) că am zis doamne-ajută, sper să nu se termine lucrurile frumoase odată cu vizita noastră acolo. Mă simțeam fix ca mama care știe că la plecare toți galoșii vor fi plini cu... dulceață, că se va trage semnalul de alarmă în tren, că se vor fura cireșele, se va alerga prin păpușoi, se va face orice, dar nu se va merge la scăldat de bună voie.

Frizeria Canină Coricelu, un loc cu dragoste și din dragoste pentru animale

Peretele cu amintiri

Frizeria Canină Coricelu are și efect de calmare, pare-se

Când am văzut ce mână de om subțirel și delicat e Gusty, panica s-a intensificat. Nu le facem noi față, le face ea?! Să te ajutăm, zic încurcată, deși habar nu aveam cum. Nu e nevoie, puteți merge la o cafea sau o plimbare, să nu stați aici atâta după noi. Doamne ferește să o las singură cu bestiile, mi-am spus. Nu ar fi fost doar ucidere din culpă, ci și părăsirea locului crimei. Tocmai am băut cafeaua, zic, mai bine stăm și noi aici și ne relaxăm...Da’ cum, sigur, faceți-vă comozi. Happy a fost primul. Analizam și încercam să văd care ar putea fi prima acțiune. Va sări oare? Sau va sparge direct cada? O va ataca cu dușul și o va pune la pământ? Dar ce să vezi?! Gusty a început să îi vorbească, să îl drăgălească, mai un masaj, mai un ridică și piciorul ăsta, și cățelul meu s-a defectat. Nu doar că a stat. Nu doar că nu a distrus nimic. Ba a părut să îi și placă! Joy se perinda voioasă pe lângă cadă, cu ea chiar va fi greu, îmi zic, micuța, cât e de înfricoșată de apă. Când i-a venit rândul, Joy a mea nu doar că nu ți-a inspirat milă și panică, ba chiar dezamăgire când dușul s-a oprit după ce a clătit bine scărmâzul care o făcea să zâmbească și să se lingă pe botic.

Happy cuminte la baie, o ipostază de înrămat!

Joy, în așteptarea rândului ei

Și eu care credeam că ei nu îi place apa...

Aș fi spus că Gusty e magică și că mi-a defectat cățeii. Voi spune doar că e magică (pentru că a fost și este!) dar cățeii nu mi i-a defectat (chiar de tot). Pentru că, nu-i așa, nu le poți face tu singur pe toate, chiar mereu. Totul a fost nesperat de bine, până am văzut-o că pune mâna pe foehn. Mă rog, ditai aspiratorul cu rol de foehn. Am încercat să îi explic că Happy se sperie doar când vede foehn-ul, că dacă îl pornesc și e în aceeași cameră e dramatic, se urcă pe perdele ca o mâță. Lasă că îl iau eu ușor, zice. Eu în locul tău nu aș face-o, el nu te va lua ușor când vei porni chestia aia. Nu-i nimic, dacă nu îi place, îl țin așa între picioare, ușurel, când îl usuc. Are 40 kg, o grămadă de mușchi și e disperat, zic. Și Gusty a zâmbit. Sunt fericită că mai zâmbește și azi din frizeria ei, care încă este în picioare. Și asta probabil doar pentru că e un om magic și norocos. După ce tsunami-ul în care s-a transformat Happy când a auzit sunetul foehnului-aspirator a luat sfârșit și Gusty a capitulat ciufulită toată, a venit fleorțăit și disperat cu o găină de plastic în gură și s-a așezat lângă fusta mea, de unde nu a mai mișcat. A fost amuzant, mai încercăm și data viitoare. :))

Happy, găina lui și ochii ațintiți la demonul care suflă aer

Ud, fleorțăit și amărât

Să nu mai lași aspiratoro-fehnul ăla să se apropie de mine, bine??

Cât timp am stat ca Happy să se dez-paralizeze (paralizat și cu găina în gură a stat și la toaletare, ceea ce nu a fost neapărat un lucru rău), am întrebat-o pe Gusty care e treaba cu Coricelu. Coricelu – sau Cora, Corita, Corimisimi, Coruța și ce alte diminutive încărcate de drag se mai nimereau – a fost cățelul Augustinei pentru aproape 15 ani. Adoptată la 1 lună jumătate, cățelușul mic și ciocolatiu, metis între pechinez și șoricar (sau între un șoricel și vulpiță) a fost pentru Augustina mult mai mult decât un companion; i-a fost prieten, copil, părinte, familie, au crescut împreună și au dezvoltat o relație care încă există, deși Cora nu mai este. Cu toate că a trecut foarte greu peste despărțire, a găsit, în timp, o modalitate să apropie amintirea Corei și mai mult de ea. A renunțat la cariera (și pasiunea) de cosmeticiană și a făcut un curs de grooming pentru animale, în urma căruia a deschis Frizeria Canină Coricelu. În felul acesta, toți cei care îi vor trece pragul, invariabil vor rosti la un moment dat numele salonului, astfel că numele Corei va fi pomenit mereu în lume, nu doar în amintirea Augustinei.

Ușooor, ușooor, să nu-mi ciuntești găina!!

Fă ce știi, dar găina din gură nu o las!

Joy, neintimidată defel de foehn

Hai să îți dau un pupic că m-ai făcut gigea!

Fă de aici, ăsta e profilul bun!!

Hai că nu a fost CHIAR atât de rău... Putem lua găina acasă?

De câteva luni, un alt piticot își croiește loc în viață și în suflet, Hugo, un tekel agitat și năzdrăvan de 5 luni, pe care l-a primit cadou de ziua ei. Cum toate se așează cu timp, drag și răbdare, nu mă îndoiesc că cei 2 mult iubiți căței vor face echipă bună în sufletul Augustinei, nu de alta, dar pare că au găsit un loc tare frumos acolo!

Coricelu, înrămat pe peretele frizeriei

Micul Hugo, noul companion al Augustinei

Dragă om care vrei-tu-să-le-faci-singur-pe-toate,

Află că și eu vreau să le fac singură! Însă, uneori (dar doar uneori!) parcă nu e rău să fac un pas în spate și să mă relaxez. Să mă las surprinsă. Să accept că, deși pot și eu, alții pot și mai bine. Experiența asta mi-a adus aproape o poveste frumoasă despre oameni buni, emoții și experiențe dureroase care formează caractere. Povestea Coricelu este abia la început și te îndemn cu drag, și pe tine, dacă ești stăpânul unul blănos, să scrii un rând din ea. Gusty mi-a mărturisit că ea primește și toaletează cu drag orice fel de companion, fie el blănos sau înaripat, dar că visează la ziua în care își va băga mâinile în blănița unei alpaca. Oare știi pe cineva care nu le poate face singur pe toate și are una? Marian? Pablo?

Cu drag,

Un om care a luat o pauză de la a le face singur pe toate

Până găsim alpaca,

Pe Coricelu îl găsiți aici - www.facebook.com/frizeriacaninacoricelu

Pe Swit Rocs, aici - www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs/

Pe fusta mea, aici - http://madalina-atelier.blogspot.com/

Veseli, curați, pufoși și fără onoare pătată

Dacă vrei să scrii și tu o pagină din povestea Coricelu, te invit să intri azi, marți, 19 ianuarie, pe profilul meu de Facebook (click aici) și să participi la concursul pe care ți l-am pregătit. Poți câștiga un voucher all inclusive (spălat, tuns, drăgălit, smotocit, iubit) pentru blănosul tău, la Frizeria Canină Coricelu din Brașov. Perioada concursului: 19.01, ora 20.00 – 25.01, ora 20.00. Postarea va fi publică, o vei putea vedea și dacă nu suntem prieteni. Succes!!

Alte articole despre năzdrăvanii Happy și Joy, aici:

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs

  •  Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter