POP-UP STORiEs I Ghid al călătorului într-un viitor post-apocaliptic

 

POP-UP STORiEs

Ghid al călătorului într-un viitor post-apocaliptic 

Text de IOAN BIG

 

This is the End of the World! Vagabondul nebun care bântuie pe străzile aglomerate ale unei metropole agitând un clopoţel şi zbierând din toţi rărunchii ‘A venit sfârşitul lumii!’ reprezintă un clişeu definitoriu pentru modul în care Pop culture, în special cinematografia occidentală, continuă să speculeze fricile noastre cu o eficacitate remarcabilă, indiferent că oferă un suport pentru serioase meditaţii existenţiale sau are ca obiectiv doar light entertainment-ul. Teama de ce s-ar întâmpla dacă civilizaţia familiară nouă ar dispărea şi societatea ar trebui să se reinventeze în parametri radical diferiţi pentru a supravieţui este circumscrisă fricii noastre ancestrale de moarte. Ce se va petrece cu noi după ce vom muri ca individualităţi sau... ca societate? Căci sfârşitul lumii noastre aşa cum o ştim - una confortabilă prin predictibilitate - nu mai pare o fantasmagorie absolută în 2020, Anul Pandemiei, într-un veac în care schimbările climatice, instabilitatea sociopolitică şi economică, şi evoluţia explozivă a tehnologiei ne alimentează nesiguranţa şi teama de necunoscut. E suficient să priviţi meditativul şi sumbrul The Road (2009), excepţionala adaptare a cărţii lui Cormack McCarthy, ca să rămâneţi pe gânduri.

Consecinţele unei catastrofe planetare care a distrus civilizaţia şi obligă rămăşiţele speciei umane să reinventeze regulile (con)vieţuirii reprezintă subiectul a nenumărate ficţiuni literare şi cinematografice încă din perioada postbelică, a căror piatră de temelie o reprezintă romanul-profeţie publicat de creatoarea lui Frankenstein, Mary Shelley, cu aproape 200 de ani în urmă! The Last Man (1826) descrie o umanitate aproape decimată de ciuma bubonică într-un viitor secol... 21! Revenind la trecutul recent, în 1949, a apărut, de exemplu, Earth Abides, cartea lui George R. Stewart despre puţinii rămaşi vii în urma unei pandemii de o virulenţă fără precedent, iar anii ’50-’90 sunt jalonaţi de scrieri post-apocaliptice care pot fi considerate acum vizionare, precum cele ale lui Arthur C. Clarke (Childhood’s End, 1953), Walter M. Miller (A Canticle for Leibowitz, 1959), Kurt Vonnegut (Cat’s Cradle, 1963), Stephen King (The Stand, 1978/1990) sau David Palmer (Emergence, 1984). Complementar, trebuie avute în vedere şi cărţile care au devenit ultrapopulare datorită adaptărilor ulterioare în cinema: I am Legend (Richard Matheson, 1954), On the Beach (Nevil Shute, 1957), Planet of the Apes (Pierre Boulle, 1963), The Postman (David Brin, 1985), Blindness (José Saramago, 1995) etc.

Mortal Engines

Mortal Engines (2014) 

Lumile post-apocaliptice au proliferat în Pop culture datorită înmulţirii accelerate a pericolelor la adresa societăţii odată cu expansiunea economică şi progresul ştiinţific iar cauzele ‘apocalipselor’ sunt criterii relevante de sortare a diverselor abordări: războaie globale (vezi City of Ember din 2008 şi al său oraş subteran ori Mortal Engines, filmul din 2014 produs de Peter Jackson), catastrofe ecologice (coreeanul Snowpiercer din 2013 sau filmele lui Roland Emmerich The Day After Tomorrow-2004 şi 2012 din 2009) şi genetice (Children of Men, 2006, adaptarea cărţii lui P.D. James semnată de Alfonso Cuarón), dezastre astronomice (Melancholia lui Lars von Trier din 2011), pericole din cosmos (blockbuster-ul lui Spielberg War of the Worlds, 2005), entităţi dotate cu I.A. (The Matrix, 1999-2003), colaps economic (The Rover, 2014) şi, evident... pandemii. 

Mortal Engines

Vorld War Z (2013)

Uriaşul potenţial de vandabilitate a reconstrucţiei unor noi realităţi umane plecând de la un dezastru devastator a fost valorificat de Pop culture la scară industrială, în special în cinematografie, principalul furnizor de entertainment... şi nu de realism disconfortabil, căci nu întâmplător World War Z (2013), adaptarea cărţii lui Max Brooks despre pandemia ce naşte zombies a încasat aproape 600 de milioane de dolari, iar Contagion (2011), filmul lui Steven Soderbergh, ce pare acum profetic, a avut la lansare doar un succes minor. Altfel, producţiile cu oamenii zombificaţi ca efect al pandemiilor, care devin pericolul #1 pentru puţinii neinfectaţi, sunt numeroase datorită succesului incredibil repurtat de serialul The Walking Dead (2010-), dar nu trebuie uitat că unele titluri de referinţă au avut premiera înainte de acesta: 28 Days Later/28 Weeks Later (2002/2008), Resident Evil (2002/10, primele 4 filme din franciză), Shaun of the Dead (2004), Zombieland (2009) etc. 

Mortal Engines

The Stand (1994)

Recomandări din nişa “zombie plague” movies? Două filme din 2016, The Girl With All the Gifts, adaptarea cărţii lui M.R. Carey cu Glenn Close, Gemma Arterton şi Anamaria Marinca, şi Train to Busan, Actioner-ul Horror coreean cu un subtext social extrem de puternic. Din categoria filmelor post-apocaliptice care au pandemia ca premisă trebuie însă amintite aici obligatoriu şi alte câteva filme ce oferă perspective inedite asupra a ce urmează după sfârşitul lumii cunoscute de noi: 12 Monkeys (1995) al lui Terry ‘Brazil’ Gilliam,  Æon Flux (2005), interesant pentru estetica inspirată din animaţia MTV, Doomsday (2008), Actioner-ul dintr-un viitor UK segregat de pandemie, şi, nu în ultimul rând, The Stand (1994), excelenta miniserie scrisă de Stephen King plecând de la cartea sa (extended & final cut-ul din 1990), care va servi inevitabil ca termen de comparaţie pentru noua versiune, ce va fi lansată tot ca serial în decembrie 2020. Şi acum... Stop! Motor! Acţiune!

The Girl With All the Gifts (1026), trailer

Train to Busan (2016), Trailer

12 Monkeys (1995), trailer

The Stand (2020), trailer

 

Mad Max: Fury Road (2015)

În primăvara asta, George Miller, creatorul lui Mad Max, cel mai celebru erou dintr-un viitor post-apocaliptic, a anunţat că va face The Wasteland (tot cu Tom Hardy în rolul solitarului vigilante Max Rockatansky) şi că a intrat deja în lucru pentru 2021 cu spin-off-ul Furiosa, în care juna Imperatoare va fi jucată de Anya Taylor-Joy (The Queen’s Gambit). Oricum, atât trilogia originală cu Mel Gibson, Mad Max (1979)-Mad Max: The Road Warrior (1981)-Mad Max Beyond Thunderdome (1985), cât şi Mad Max: Fury Road (2015), reprezintă un must-see pentru cei interesaţi de lumile deşertificate de războiul nuclear în care tehnologia este prezentă doar vestigial iar lupta continuă barbar având ca miză puţinele resurse rămase. Filmele lui Miller au dus în anii ’80 la apariţia unei pleiade de producţii asemănătoare, însă minore, poate doar cu excepţia lui Steel Dawn (1987) cu Patrick Swayze, interesant prin elementele de Western pe care, unele, le vom regăsi la nomadul Eli (Denzel Washington) ce bântuie prin pustietatea care s-a numit... SUA înainte de holocaustul nuclear în The Book of Eli (2010) al fraţilor Hughes.

Mad Max: Fury Road (2015), Trailer

 The Book of Eli (2010), Trailer

Escape from New York (1981)

Într-o lume distrusă de conflicte armate şi catastrofe naturale, dar, de această dată în mediul urban (oraşele în ruină New York şi Los Angeles, devenite mega-închisori), evoluează şi contracandidatul lui Mad Max la titlul de cel mai iconic anti-erou de acţiune post-apocaliptic, veteranul în WWIII devenit criminal, Snake Plissken (Kurt Russell), în “dubla” cineastului-cult John Carpenter, Escape from New York (1981) şi Escape from L.A. (1996). În opoziţie cu spiritul anarhic al universului creat de Carpenter stă cel minimalist-fascistoid al societăţii distopice născută tot după un al treilea război mondial - în care emoţia este considerată cauza conflictelor - din Actioner-ul Equilibrium (2002), cu Christian Bale în rolul războinicului-cleric care se alătură mişcării de rezistenţă. 

Escape from New York (1981), Trailer

Escape from L.A. (1996), Trailer

Equilibrium (2002), Trailer

Terminator

Un exemplu relevant pentru varietatea lumilor post-apocaliptice create de război este niponul Casshern (2004), al cărui acţiune se petrece la 50 de ani după ce Federaţia Estică a învins Europa cu preţul epuizării resurselor şi al poluării zonelor populate. Faptul că protagonistul se transformă în android pentru a lupta împotriva roboţilor-soldaţi ne aminteşte că printre cele mai spectaculoase filme de gen se numără cele în care conflictul s-a consumat între oameni şi maşini, produse ale tehnologiei dotate cu I.A. ce au dobândit capacitatea de a evolua, francizele Terminator şi The Matrix, la care se adaugă producţii interesante de anvergură mai mare (Alita: Battle Angel, filmul lui James Cameron din 2019) ori mai mică (Mutant Chronicles din 2008, adaptarea RPG-ului, sau Autómata, SF-ul cu Antonio Banderas din 2008). De aici, completaţi voi lista...

Casshern (2004), Trailer

Alita: Battle Angel (2019), Trailer

 

  • Articol de Ioan Big.

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter