De ce mergem la restaurant?

Tony Mott si Pia Krauss

Duminică am plecat în oraș, să văd cam cum e cu mâncatul pe terasă, vine lumea sau nu. Spre surpriza mea, era așa de multă lume, că n-am mai văzut asta decât prin filme. A dat soarele și ne-a încălzit puțin și pe noi, ca pe muște, așa că am ieșit de prin case. Era o îmbulzeală pe Republicii ca-n vremurile bune. Aparent. Dacă te uitai mai atent, vedeai că oamenii stau doar în grupurile lor, că se dau la o parte când trec pe lângă alții. Eu m-am dus la prietena mea Pia (Pia Krauss, asociată Next Door).

Next Door

M-am întrebat care sunt motivele pentru care mergem la restaurant și am căutat studii pentru asta. Am aflat că mâncarea în sine nu e tocmai elementul cel mai important. În primul rând e vorba de eveniment. De faptul că te întâlnești cu prieteni sau cu apropiați pentru a savura împreună. E motiv de sărbătoare și prilej de întâlnire cu cei dragi.

Al doilea motiv ține de atmosfera pe care și-o oferă locul, de senzații, de ambianță. Acum cam toate terasele arată cam la fel cu panourile de plastic și încălzitoare, dar tot e prilej de bucurie, foliile sunt transparente și poți vedea freamătul străzii.

Ar mai fi și curiozitatea sau inspirația. Mâncăm la restaurant pentru că vrem ceva ce nu putem găti acasă sau vrem să ne inspirăm să facem și noi mâncarea respectivă.

Cel de-al patrulea motiv ar fi acela că vrem să câștigăm timp, dacă mâncăm în oraș, am scăpat de aprovizionare, de gătitul în sine și de spălat vasele apoi. Acesta este cel mai puțin relevant acum, când luăm masa la temperaturi aproape de 0 grade Celsius. Avem posibilitatea de a comanda acasă, dar preferăm să înghețăm, pentru că sunt valabile toate cele de mai sus. Suntem animale sociale și avem nevoie de a fi unii cu ceilalți.

Henri Hitchings

 

 Mi-a plăcut foarte mult ceea ce spune Henri Hitchings într-un articol din The Economist de vara trecută, că restaurante au funcția de a ”restaura” starea de bine. Nu am idee când și cum se vor redeschide la capacitate maximă restaurantele, probabil că mai avem de așteptat, dar tot bine că încălzitoarele funcționează. 

Am fost curioasă să aflu de la Pia ce o ajută în perioada asta și mi-a zis că-i face bine încăpățânarea, crede că există o soluție pentru orice, așa că luptă în fiecare zi să se asigure că, împreună cu echipa foarte mică pe care o mai are, vor trece prin asta. Se concentrează să găsească și lucrurile bune din fiecare zi, are grijă să le observe înainte de a-și face lista cu ceea ce nu funcționează. 

Când a fost vorba de sursa de la care se încarcă, a râs și a zis că mănâncă. Încearcă preparate noi, diversifică meniul și ține cont de faptul că trebuie să ajungă în condițiile cele mai bune și când preparatul este livrat. Și mai are și un câine mic, Victor, care o distrează foarte tare. 

Pia spune că bucuria cea mai mare îi vine din faptul că are încă abilitatea de a se bucura: de clienții care vin la restaurant sau comandă, de oamenii cu care lucrează, de colegii din Breasla Cârciumarilor.

Avem destule haine groase să putem merge și iarna pe terasă, ceva ce n-am fi conceput acum un an. Desigur că e incomod, dar cred că întrebarea e cum putem face să fie mai bine în condițiile date, în loc să pretindem să fie 20 de grade în ianuarie, că nu vor fi, chiar dacă noi vrem asta.

  • Text de Antoneta Galeș

Antoneta Galeș

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter