Avem nevoie de socializare!?

2021, și iată ca nu suntem foarte departe de a “aniversa” un an de la instaurarea pandemiei la nivel global. Cu toții știm, la nivel foarte intim, cum am fost afectați, cu toții resimtim atât distanța fizică cât și inerentă distanța socială, ceea ce ne este însă foarte greu să estimăm este impactul pe care socializarea redusă sau inexistența acesteia îl are asupra noastră și a copiilor noștri. 

 

Dar să înțelegem mai întâi termenii, și anume, ce înseamnă socializarea, care este funcția acesteia și cum contribuie la viața noastră atât diurnă cât și de viitor. O definiție simplă trimite către socializare ca fiind procesul prin care noi oamenii învățăm unii de la alții.

 

 

 

În termenii cei mai simpli, socializarea transformă un organism biologic uman într-un organism social.

Procesul este îndelungat, începe din primele zi de viață și se sfârșește odată cu viața.

 

Socializarea în sine ne pune la dispoziție mecanismele de interpretare a mesajelor, ne ajută să înțelegem și ne ține activi în comunitățile din care facem parte. Tot prin acest proces se pun bazele personalității individuale.

Devine deci naturală intrebarea, ce se întamplă cu socializarea în timp de pandemie?

 

Cum reacționează copiii la absența acesteia și care anume vor fi efectele pe termen lung. Este cu atât mai dificil de înțeles această paradigma cu cât copiii sunt cei mai puțini afectați de pandemie în sine, în sensul strict la bolii. 

 

Ce putem să realizăm este că socializarea primară este direct afectată, copiii fiind privați de oglinda din afara intimității familiale. În mod evident, socializarea de dezvoltare va fi și aceasta afectată căci este strâns legată de socializarea primară.

Pe lângă celelalte tipuri de socializare, una singură se va face probabil foarte utilă și anume resocializarea, căci va include acțiuni reparatorii pentru tot ce se pierde pe parcursul acestei perioade.

  • Text de Gabriel T. Bălănescu

Gabriel T. Bălănescu

Newsletter