HAIHUI cu Swit Rocs – Mergi făr’ de bai în Baiului!

Dragă om cu munte la cap,

Știu că iubești muntele și lecțiile lui cel puțin precum o fac și eu. Altfel nici nu ți-aș scrie. Iar tu, probabil, nici nu m-ai citi. Totuși, mai știu că iubești și liniștea și că ți-ai dori să asculți mai des zumzetul naturii, iar nu sporovăitul drumeților veseli din jur, să auzi zăpada scârțâind sub bocanci, iar nu foșnetul ambalajelor și hârșâitul fermoarelor. Mă bucur de fiecare dată când descopăr câte un traseu mai liniștit, mai puțin umblat, care spune povestea naturii, iar nu a pașilor. Despre 2 astfel de trasee îți voi povesti astăzi, trasee de dificultate medie, care nu presupun porțiuni tehnice, aflate în Munții Baiului. Niciunul dintre ele nu intersectează traseul clasic al crestei Baiului, cu pornire din Sinaia, înspre Azuga, un traseu altfel frumos, cu panorame incredibile la munții din jur, însă, mereu, foarte aglomerat. Îl evităm, deci, nu-i bai!

Clăbucetul Azugii

Munții Neamțului

Fiecare dintre cele 2 trasee despre care îți voi vorbi:

  • pornește de pe Valea Prahovei
  • are o lungime de 20-22 km
  • poate fi parcurs în 7-9 ore
  • are o diferență de nivel de aproximativ +/-1200 m
  • este accesibil iarna, cu echipamentul adecvat
  • are cabană pe drum unde se poate servi masa

A fost aprobat de cei 2, dar cu multe emoții (dintre cele nedorite...) 

1. Vârful Neamțului (1923 m)

Primul traseu face parte din Munții Neamțului, munți a căror identitate geografică este ușor disputată. Unii îi consideră munți de sine stătători, alții consideră că marchează creasta nordică a Munților Baiului, alții spun că sunt doar puntea de legătură între Piatra Mare și Baiului, în timp ce aceia mai mucaliți se jură că-s de loc din Neamț, da’ de Munții Neamțului ei n-au auzit! Nu-i bai, oricum o dăm, traseul este unul spectaculos, mai ales pe timp de iarnă. Este dinamic, iar peisajul se schimbă constant, se merge fie pe firul apei, se urcă prin pădure, se trece pe lângă numeroase puncte de belvedere la înălțimile din jur și parcurge și porțiuni de drum forestier. Deși dimineața la Cabana Susai ne-a întâmpinat cu soare și cu crâmpeie de cer albastru, pe măsură ce am câștigat altitudine, norii, ceața și vântul înghețat au început să se dea într-un asemenea spectacol, încât am avut parte de cel mai alb peisaj pe care l-am văzut vreodată. Fenomenul de white-out a fost atât de intens, încât nu se vedea om cu propria lui mână întinsă, apăi om cu om ori om cu brad. Furtuna de zăpadă s-a întețit, fermoarele la rucsaci au inghețat, părul, nările, bețele de trekking, gândurile, simțurile, au urmat și ele, iar colțarii făceau tot mai greu față urcării abrupte pe zăpada paralizată de vijelie în care, până nu demult, ne afundam până la genunchi. Și așa am dus-o câteva ore. Experiențele de felul acesta se poate termina bine... sau nu. Îți urez, cum o fac de fiecare dată, să te pregăteși înainte de orice traseu suficient de temeinic, încât la finele lui să fii exact unde și cum ți-ai fi dorit să fii când încă te aflai la punctul de start și mai putea face o schimbare.

Dimineață senină la Cabana Susai, punctul de plecare în traseu

Zăpada mare, bucuria unora dintre noi...

Cabana de vânătoare Ritivoi

Punct de belvedere de pe traseu, până la coborârea plafonului de nori 

Traseu:

Cabana Susai – Valea Azugii – Casa de vânătoare Ritivoi – Lacul Găvan (triunghi roșu)

Lacul Găvan – Culmea Munților Neamțului (nemarcat)

Culmea Munților Neamțului – Șaua Paltinul (bandă roșie)

Șaua Paltinul – Vârful Neamțului (1923 m) – Stâna Neamțu – Valea Azugii (nemarcat)

Valea Azugii – Drumul lui Ceaușescu – Cabana Susai (triunghi albastru)

Data: 10 ianuarie

Ne-am transformat cu rapiditate în puncte mișcătoare în ceață

Înspre Vârful Neamțului (1923 m)

Fenomenul de white-out la intensitate maximă

 2. Vârful Clăbucetul Azugii (1586 m)

Dacă în Munții Neamțului am avut parte de un white-out aproape de coșmar, pe alocuri, pe Clăbucete am avut parte de o ninsoare ca în povești, care nu s-a dat oprită tot drumul. Un motiv în plus să mă bucur de faptul că mare parte din traseu a fost deschis, oferind priveliști minunate la Bucegi, Piatra Craiului și Neamțului. Lucrul acesta a fost minunat pe de-o parte, însă pe alta ne-a pus probleme. Urcușul este susținut, diferența de nivel mare, zăpada cădea din belșug, potecile nebătute, astfel că am înaintat cu destul de mare dificultate, când un picior se afunda până la gleznă, când celălalt ne punea în genunchi. Tare ne-am fi bucurat de niște rachete de zăpadă! Când nu ne-am luptat cu zăpada, ne-am luptat cu apele înghețate și înșelătoare ale Limbășelului, pe care le-am traversat de mai multe ori și care, pe mine cel puțin, m-au făcut să îmi spun în gând multe rugăciuni pe care nici nu credeam că mi le mai amintesc... Cabana Gârbova a fost singura zonă de pe traseu unde am întâlnit și alți drumeți, iar de acolo a urmat o nouă urcare susținută, înspre Clăbucetul Taurului. Din păcate, și în această drumeție am avut parte de un plafon de nori denși, care s-a coborât pe nesimțite asupra noastră și care atât de mult au apreciat compania, încât nu s-au mai dat plecați. Ăsta să fie tot baiul, avem motiv să revenim, cândva.

ATENȚIE! La fiecare dintre cele 2 cabane există câini ciobănești liberi, cu rol de sperietori de urs (6 la Susai, 12 la Gârbova), deloc, dar DELOC prietenoși cu animalele. Orice animale! Totuși, dacă vă țineți câinii în lesă, lângă voi, până treceți de cabană, va fi în regulă. La mine a fost, deși putea să nu fie.

Toamnă la începutul traseului

Prin pădurea alb-arămie

Mare parte din traseu a fost descoperit și cu zăpadă din plin

Păduri fără bai

Traseu:

Azuga (Cantonul Silvic Limbășel) – Clăbucetul Azugii (bandă albastră)

Clăbucetul Azugii – Valea Limbășelului (nemarcat)

Valea Limbășelului – Cabana Gârbova – Clăbucetul Taurului – Azuga (punct albastru)

Data: 26 decembrie

Știu pe cineva căruia nu-i pasă de e soare ori ninsoare...

Limbășelul cel generator de emoții și rugăciuni

Pădure în ceață

Ninsoare de poveste și un cățel fericit

Dragă om cu munte la cap,

Scopul articolelor de acest tip este mai puțin de informare, ghidaj sau oferit sfaturi și lecții – de primele e internetul plin, de următoarele nu sunt eu în măsură să îți vorbesc; mai puțin de expus fotografii și impresii din ture – dacă mă urmărești pe Facebook sau Instagram, le vezi acolo. Scopul lor este acela de a-ți aminti, acum și mereu, că muntele nu se joacă. Iar dacă tu alegi să te joci cu el, cel mai probabil o vei face ca la ruleta rusească. Ai mai multe șanse să scapi, dar și dacă nu... dacă nu, ei bine, nu. Iarna-i păcătoasă pe munte, am auzit de multe ori spunându-se. Dar am mai auzit și că paza bună, trece primejdia rea. Avem în jurul nostru toate mijloacele necesare de informare și acces facil la cele trebuincioase de pus în rucsas, pentru a preîntâmpina situații nefericite pe o vreme și mai nefericită. Totuși, nimic din ce ai pus în rucsac pentru timpul turei nu poate suplini ce nu ai avut în cap înainte să te pornești în ea. În cazul meu, putea fi bai mare în ambele ture. Ceața, frigul, zăpada abundentă, porțiunile nemarcate, câinii foarte agresivi de la cele 2 cabane, distanța mare a traseelor, toate puteau fi premisele unei povești cu deznodământ mai puțin fericit. Îți doresc să fii mereu pregătit pentru ce poți anticipa, dar mai ales pentru ce nu poți. Iar dacă ai dubii, dă-ți timp, muntele nu pleacă nicăieri.

E frumos că suntem oameni cu muntele la cap, atâta timp cât el nu ocupă singur tot locul ăla. Să fim bine!

Cu drag,

Un om cu mintea (abia apoi cu muntele) la cap

www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs

Definiția fericirii în Munții Neamțului

Definiția fericirii pe Clăbucetele Azugii

---

Dacă ți-a făcut plăcere lectura, te-ar putea interesa și:

---

  • Text de Swit Rocs

Swit Rocs

  •  Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter