POINT OF VIEW | Liniște pe ritmuri de heavy-metal

Netflix a lansat recent un teaser cu ce pregătește în viitor la finalul căruia apare însuși Leonardo DiCaprio. Warner Bros. au semnat cu HBO Max şi toate filmele produse de ei vor avea premiera pe platforma de streaming în aceeași zi cu cea din cinematografe. Eh, cum poți ține pasul cu Netflix sau HBO Max? Răspunsul original vine de la Amazon Prime și se numește Sound of Metal.

Filmul spune povestea lui Ruben (Riz Ahmed), toboșar al unei trupe de heavy-metal (din care mai face parte Lou, prietena lui) care începe să își piardă auzul. De regulă, filmele centrate pe un eveniment ce schimbă complet viața unui om tind să se transforme treptat în melodrame, în speranța că vor obține niște lacrimi la final. Cineastul Darius Marder nu recurge însă la această rețetă și construiește cu veridicitate drama cu care se poate confrunta cineva care se trezește deodată că nu mai aude.

Un merit uriaș în această reușită îl are Riz Ahmed (Venom, Nightcrawler). Felul în care își conduce personajul și nuanțele pe care le conturează atât de elegant în încercarea de a capta cât mai bine drama lui Ruben sunt fascinante. Exact ca și o piesă de heavy-metal, ritmul primelor 15’ este alert iar Marder nu pierde mult timp pentru a ne cufunda în universul lui Ruben și Lou: trăiesc într-o rulotă, sunt în turneu, cântă, dorm, conduc și o iau de la capăt. Totul bine și frumos până când Ruben își pierde auzul. Brusc, fără vreun avertisment, se taie și sunetul filmului, dând naștere unei senzații pe cât de neașteptate, pe atât de inconfortabile. Apoi acesta revine. 

După o vizită la doctor, Ruben constată că și-a pierdut deja 90% din capacitatea auditivă. Ahmed optează aici pentru ceva mai subtil, tăcerea, ca semn clar de frică și de respingere a realității. O să-și revină. O să-și facă operație. O să-i treacă. Mergem mai departe la următorul concert, nu? Doar că lucrurile nu sunt atât de simple. El este un fost dependent de heroină, iar Lou (Olivia Cooke) știe că orice traumă îl poate face să revină din nou la ceea s-a luptat atât de mult să îndepărteze din viața lui. 

După răbufnirea lui Ruben - unde Ahmed își arată cel mai bine capacitățile sale actoricești - cuplul decide ca Lou să se întoarcă la tatăl ei, în Franța, iar el să ia parte la un program de reabilitare. Aici învață să trăiască cu problema, nu să o corecteze. Petrece timp cu copii surzi, deprinde limba semnelor și activează ca un soi de observator care deși simte că poate muta munții din loc… nu are ce să mute.

Jonglând prin montajul sonor între mintea tăcută, lipsită de sunete, a lui Ruben și zgomotele reale ce îl înconjoară, Marder naște în fiecare spectator un exercițiu de imaginație. Cum ar fi să nu mai auzi? Roger Ebert spunea că filmele sunt “mașinării ale empatiei’. Și chiar dacă eu m-am trezit de multe ori cufundat în liniștea din capul lui Ruben, mi-am dat seama că cel care a avut cea mai multă empatie pentru personaj a fost chiar Riz Ahmed.  Și asta se simte în fiecare alegere pe care o face. Nu ratează nicio intenție, niciun ‘beat’.

Text de ŞTEFAN IANCU

Născut pe 26 decembrie 1997, Ştefan Iancu a interpretat roluri în peste zece producţii româneşti şi străine, lungmetraje şi filme de televiziune. A făcut parte din distribuţia unor filme precum Kyra Kyralina  de Dan Piţa, Walking with the enemy de Mark Schmidt şi Amintiri din epoca de aur, proiect de Cristian Mungiu. A împărţit, la vârsta de cinci ani, platoul de filmare cu Keira Knightley şi câţiva ani mai târziu, cu Steven Seagal. În 2018, a primit Premiul Gopo pentru „Tânără speranţă”,  pentru rolul din Un pas în urma serafimilor. Joaca actualmente în serialul TV Vlad.

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter