POP-UP STORiEs: Poveşti cu cântec(e) despre muzicieni şi muzele lor

Orice clasament al celor mai reuşite melodii de dragoste, indiferent de criteriile după care este alcătuit, va ajunge inevitabil să includă întotdeauna compoziţii născute din iubiri şi pasiuni reale ale creatorilor lor fiindcă experienţa afectivă trăită nemijlocit este cea care conferă profunzime emoţională fondului şi potenţial de empatie formei de expresie artistică. Mai mult sau mai puţin celebre, muzele cantautorilor şi-au găsit explicit sau mai voalat de-a lungul timpului reprezentarea în creaţia acestora, fie că ne gândim la Linda sau Yoko Ono, partenerele oficiale ale lui Paul McCartney (Maybe I’m Amazed) şi, respectiv, John Lennon (Woman, The Ballad of John and Yoko), fie că ele au rămas simple objet du désir precum Rosanna Arquette pentru David Paich de la trupa Toto când a compus celebrul hit Rosanna, actriţa fiind la acea vreme iubita clăparului Steve Porcaro, înainte de relaţia ei cu Peter Gabriel care, la rândul său, avea să îi dedice piesa In Your Eyes.

Paul McCartney (Maybe I’m Amazed)

Cu 50 de ani în urmă s-a născut Layla (1970), unul dintre cele mai frumoase cântece de dragoste compuse vreodată, urmare a dragostei neîmpărtăşite (în prima fază) a lui Eric Clapton pentru fotografa Pattie Boyd, soţia prietenului său George Harrison de la Beatles. Layla, bazată pe un poem scris în secolul al XII-lea, şi-a câştigat nemurirea fiind creată de un bărbat disperat care îi scria nevestei prietenului său într-o misivă: “I would sacrifice my family, my god, and my own existence, and still you will not move. I am at the end of my mind… If you want me, take me, I am yours… If you don’t want me, please break the spell that binds me.” Povestea avea să evolueze însă spre un happy end temporar şi de aceea am ajuns să putem asculta apoi şi luminoasa Wonderful Tonight din ’77, dedicată de strălucitorul muzician tot iubitei sale Pattie. Boyd îl părăsise pe Harrison - pentru care a fost sursa de inspiraţie la Something - în favoarea lui Clapton dar nu înainte de a avea o scurtă aventură amoroasă cu Ronnie Wood de la Rolling Stones şi a vedea înregistrate încă două piese compuse cu gândul la ea: Mystifies Me şi Breathe on Me

Eric Clapton: Layla

Dacă Pattie Boyd este faimoasă pentru că a fost adulată de atâtea megastaruri ale muzicii, Patti D'Arbanville, fotomodel din anturajul lui Andy ‘The Pope of Pop Art’ Warhol care anima studioul The Factory, ce apăruse la doar 16 ani în filmul acestuia, Flesh, a fost o prezenţă mai discretă, cu toate că datorită ei continuăm să ne delectăm cu melodiile lui Cat Stevens, Wild World (1970) şi, mai ales, elegiacul Lady D'Arbanville, în care muzicianul a ales să cânte despre ea ca şi cum n-ar mai fi în viaţă. Mai puţin sumbru dar la fel de trist a fost Leonard Cohen în a sa odă de bun rămas Marianne, dedicată tinerei pe care a cunoscut-o în 1960 pe insula grecească Hydra, a cărei poză apare pe coperta-spate a LP-ului Songs from a Room şi este totodată subiectul lui Bird on the Wire. Şi să nu uităm de a doua scrisoare de adio, non-muzicală, pe care Cohen i-a adresat-o lui Marianne chiar înainte de moartea acesteia, la mai mult de jumătate de veac după aceea, în 2016.

Cat Stevens - Wild World

La Antipozi, deşi se afla într-o perioadă a vieţii sentimentale care i-ar fi putut furniza multe alte surse de angst, Nick Cave şi-a cristalizat morocănoasa-i incursiune baladescă The Boatman’s Call în jurul mediatizatei sale relaţii cu Polly Jean Harvey, iar piese ce rezistă în memoria melomanului precum Black Hair sau Into My Arms sunt direct inspirate de femeia cu care a înregistrat faimosul Henry Lee. Una dintre cele mai triste poveşti de dragoste din istoria muzicii rămâne însă cea dintre Amy Winehouse şi Black Fielder-Civil de pe urma căreia s-a născut Back to Black, testament al artistei ce reflectă depresia trăită în urma despărţirii. Profund îndrăgostiţi dar nocivi unul pentru altul, cei doi au fost în egală măsură responsabili de asocierea lui Amy cu drogurile şi pentru stilul de viaţă autodistructiv care a dus la tragica ei dispariţie. Tot despre despărţire ne-a cântat şi Paul Simon în piesa cu titlul sugestiv 50 Ways to Leave Your Lover, ajunsă în ‘75 un #1 în topul Billboard, compusă la scurt timp după ce şi-a părăsit nevasta, pe Peggy Harper, şi s-a cuplat cu... Prinţesa Leia, actriţa Carrie Fisher, cu care a avut o relaţie cu năbădăi ce s-a întins pe parcursul a 7 ani. 

Nick Cave - Into My Arms

Destul însă cu despărţirile triste de muze precum Wasted Times, compusă de The Weeknd când, după separarea de Selena Gomez, a trăit o aventură intensă cu du-te/vino între 2017 şi 2019 cu top-modelul Bella Hadid, fiindcă, în fond, toţi sperăm ca dragostea să aducă fericire, inspiraţie sau echilibru. Ceva-ceva dovezi în sensul ăsta există şi în muzică fie şi dacă luăm în considerare doar faptul că Judy Collins, cantautoarea multipremiată cu Grammy, s-a îndrăgostit de actorul Stacy Keach alături de care juca în Peer Gynt în cadrul New York Shakespeare Festival şi, lăsându-l cu ochii în soare pe amorezatul Stephen Stills, l-a impulsionat pe acesta să compună cu ea în suflet Suite: Judy Blue Eyes (1969), pentru înregistrarea căreia s-a format supergrupul acum legendar Crosby, Stills & Nash.

The Weeknd - Wasted Times

Că are nevoie de muze a înţeles de mult şi Billy Joel întrucât a fost cu gândul la fotomodelul australian Elle Macpherson când a scris versurile de la Uptown Girl: “I’m gonna try for an uptown girl / She’s been living in her white bread world / As long as anyone with hot blood can / And now she’s looking for a downtown man /That’s what I am.” Contrar presupunerilor, piesa nu e închinată iubitei lui oficiale, alt fotomodel reputat, Christie Brinkley - chiar dacă cei doi şi-au pus pirostriile la un an după ce devenise hit -, fiindcă Joel începuse lucrul la melodie încă de când o cunoscuse pe Macpherson, la vremea aia în vârstă de doar 19 ani. Avem astfel nu doar un love story cool dintre o vedetă de Pop-Rock şi una din Fashion ci un ‘double bill’ al vedetei de Pop-Rock cu două... uptown girls! Asta ne aminteşte de Serge Gainsbourg şi Je T’aime Moi Non Plus, cântecul erotic pe care l-a înregistrat cu Jane Birkin dar îl compusese pentru iubita lui oficială, sex simbolul Brigitte Bardot, ce a fost urmat de Initials B.B. după ce actriţa i-a dat papucii iar el a rămas cu Jane. Mai departe...

Billy Joel - Uptown Girl

A avut o mulţime de femei în viaţa lui dar Anthony Kiedis de la Red Hot Chili Peppers sugerează în autobiografia lui, Scar Tissue, că a compus I Could Have Lied având-o ca muză pe Sinead O’Connor, care ar fi trecut şi ea pe la el prin dormitor... doar că Sinead infirmă categoric:

Nu am avut niciodată vreo relaţie cu el. Am ieşit doar de câteva ori împreună şi zvonul că ne-am fi cuplat s-a răspândit numai datorită insinuării lui. Nu dau doi bani pe cântecul pe care l-a compus.”.

Red Hot Chilli Peppers - I Could Have Lied 

La fel de interesante sunt rezultatele când rolurile muzician-muză se inversează. Un singur exemplu: capodopera muzicală Diamonds and Rust, compusă de Joan Baez în urma unui telefon primit din senin cândva în 1974 de la fostul său iubit din juneţe... Bob Dylan, care voia doar să îi recite versurile noului său cântec de 9 minute, Lily, Rosemary and The Jack of Hearts. Cu o fantomă a trecutului reapărută în existenţa ei, Joan Baez s-a lăsat cuprinsă de nostalgie şi şi-a transpus în muzică impresiile despre talentul lui Dylan, precum şi propriile simţăminte de iubire şi pierdere a acesteia. 

Joan Baez - Diamonds and Rust 

Amintindu-le aici doar pe Amy Winehouse şi Joan Baez s-ar putea crede că reprezintă excepţii printre cantautoarele ce au compus piese antologice şi că a se lamenta e apanajul bărbaţilor dezamăgiţi dar compania e prea numeroasă pentru a fi inventariată aici, astfel că mă voi limita la menţionarea lui Gwen Stefani – Don’t Speak (dezertarea partenerului ei de scenă din No Doubt, basistul Tony Kanal, alături de care visa să îmbătrânească), Cyndi Lauper – Time After Time (superhit-ul a fost compus ca rememorare a relaţiei speciale cu David Wolff, iubitul ei din adolescenţă devenit managerul lui Cyndi), Taylor Swift – Out of the Woods  (despre aventura ei îndelung bârfită cu Harry Styles de la One Direction) şi, nu în ultimul rând, Madonna cu a sa True Blue, melodie dedicată primului ei soţ, actorul Sean Penn, pe care l-a caracterizat drept “the coolest guy in the universe”.

Gwen Stefani – Don’t Speak 

Pentru că zilele acestea se împlinesc 40 de ani de la anunţarea logodnei dintre Prinţul Charles şi Diana, care promitea atunci a fi un love story de basm, nu putem încheia fără a aminti Candle in the Wind, sensibila piesa compusă în memoria lui Marylin Monroe de către Elton John împreună cu Tim Rice pentru albumul Goodbye Yellow Brick Road din ’74, pe care muzicianul britanic a rescris-o două decenii mai târziu ca tribut adus regretatei Prinţese de Wales. De aici încolo rămâne să completaţi voi culegerea de poveşti ale cântecelor de dragoste cu muze adevărate... în funcţie de propriile preferinţe muzicale.

Elton John - Candle in the Wind

 

Playlist  - POP-UP STORiEs: Poveşti cu cântec(e) despre muzicieni şi muzele lor  

  • Text de Ioan Big.

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter