De vorbă cu actrița Maria Buză: „Nu sunt o feministă, dar mă bucur că trăiesc în timpurile în care femeia este egală cu bărbatul”
Maria Buză este cunoscută publicului român ca actriță de teatru, film și seriale TV, dar și ca prezentatoare sau cântăreață. Ea a absolvit „Academia de Teatru și Film” din București, promoția 1997, clasa profesorului Gelu Colceag, fiind îndrumată să dea la teatru de prietena ei, Lia Bugnar, care, la momentul respectiv, era deja studentă în anul II.
Între anii 1995 – 2000 a făcut parte din grupul umoristic Vouă, iar din 1998 a devenit angajată a Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București și debutează cu rolul Smărăndiței în piesa „O batistă în Dunăre”, de D. R. Popescu, în regia lui Ion Cojar. Tot în același an lansează albumul muzical „Fluturi galbeni”. De atunci și până în prezent ea a jucat în numeroase piese de teatru, în filme și seriale.
În momentul de față pe Maria Buză o puteți vedea în serialul „Adela” de pe Antena 1, dar și în piesa de teatru „Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc!”, care s-a jucat, de la premieră și până acum, doar cu casa închisă. Aceasta din urmă va deschide un nou capitol pentru Teatrul Elisabeta: stagiunea online, în care veți avea ocazia să vedeți câteva dintre producțiile sale de succes. În parteneriat cu platforma românească online Cineclic, care oferă spre vizionare filme și seriale exclusiv românești, Teatrul Elisabeta vă oferă șansa de a vă bucura din confortul propriei case de unele dintre cele mai iubite comedii.
Un bilet costă 8 euro (39 lei) și vă oferă acces și la alte materiale în exclusivitate – interviuri cu actorii, imagini din culise și multe altele.
Ai avut un actor / actriță pe care ai admirat-o și ți-ai dorit să-i urmezi exemplu și să ajungi și tu să-i calci pe urme? Sau cum te-ai îndreptat spre actorie?
Drumul către actorie nu a pornit de la admiraţia vreunui actor anume. Ştim foarte bine că mulţi dintre noi admirăm un actor, o actriţă, un artist, însă nu toţi ajungem să alegem această carieră. Din fericire, am avut parte de un om lângă mine, o prietenă, care a simţit că aceasta este chemarea mea. Şi iată-mă aici, acum, în faţa voastră, demonstrând că intuiţia ei a fost bună.
Ai roluri și în filme și seriale. Ce iubești mai mult teatrul sau filmul?
Activitatea mea actoricească nu s-a focalizat atât de mult pe filme şi seriale. A fost o întâmplare, sper din toată inima să nu rămână doar o întâmplare şi peste mulţi ani să povestesc tot despre personajul Gina din serialul Adela. Vreau să cred că este un început şi că vor veni şi alte proiecte de acest fel.
Teatrul este şi rămâne prima mea dragoste, iar spectacolul în care mă puteţi vedea în curând este chiar acum, vineri, 12 martie, de la ora 20:00, comedia marca Teatrul Elisabeta – „Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc!”. Găsiţi mai multe detalii pe TeatrulElisabeta.ro. Deşi această comedie s-a jucat mereu cu casa închisă, acum încă mai găsiţi bilete, deoarece spectacolul este online. Aşadar, vă invit alături de mine în sala infinită de teatru a acestei super comedii, chiar din confortul propriei case.
Cum îți dorești să evolueze cariera ta de acum înainte? Îți dorești mai mult roluri în seriale sau mai mult teatru? Sau în filme artistice?
Nu ştiu cum să răspund la această întrebare, într-o lume în care noi nu mai putem ieşi din casă, într-o lume în care printr-un click ajungi oriunde, la cele mai de succes filme, la cele mai vizionate spectacole de teatru, la cele mai importante concerte ale tuturor timpurilor. Cum pot eu să cred că mai am vreo şansă să mă bucur de public într-o sală de teatru? Din păcate, nu pot să răspund acum la această întrebare altfel. O spunem într-o oarecare satiră, pentru că altfel, dacă am vedea lucrurile în tragismul şi dramatismul timpurilor, am lua-o cu toţii razna. De aceea, trebuie să reuşim să vedem partea bună şi aspectul pozitiv în situaţia actuală. Bineînțeles că vreau să am cât mai multe roluri, vreau să joc teatru, vreau să cânt, dar n-am cum. Doar la mine-n baie. Acolo este scena mea în momentul acesta.
În momentul de față joci în serialul „Adela”. Povestește-ne un pic despre rolul de acolo și dacă ți-a schimbat în vreun fel viața acest serial?
Eu vă voi povesti despre personajul Gina, din serialul Adela, dar este un personaj foarte, foarte, foarte secundar. El nu este atât de prezent încât să îmi schimbe viaţa. Este un proiect foarte frumos, într-adevăr, cu doamna Ruxandra Ion, de la Antena 1, este o plăcere să lucrezi. Dar Ginuţa mea este un personaj amărât, vai mama lui. Este şi ea o simplă menajeră într-o casă superbă şi într-o poveste interesantă.
Ai o mulțime de fani. Cum decurge interacțiunea ta cu ei? Ești activă pe rețelele de socializare sau preferi să le eviți?
Din fericire pentru mine, şi cred că acesta este şi motivul pentru care am atât de mulţi fani, în 1995, studentă la teatru fiind, am început colaborarea cu grupul „Vouă”. Atunci nu exista Facebook, nu exista această posibilitate de a interacţiona cu fanii pe internet. Atunci toate se petreceau pe scenă, pe stradă, în locurile publice. Acum, în schimb, putem interacţiona cu fanii, putem să le arătăm activităţile în care suntem implicaţi, să ne promovăm. Este fascinant acest lucru. Nu credeam vreodată că voi trăi să văd asta. Dar nu, nu sunt genul care interacţionează foarte mult cu fanii pe internet. Aş vrea, dar nu îmi permite timpul de cele mai multe ori.
Ce ai fi făcut dacă nu reușeai ca actriță? Ce alt job crezi că ți s-ar potrivi?
Când m-am căsătorit mama i-am spus viitorului meu soţ următoarele: „tu cu fata asta n-o să mori de foame!” Eu nu am o problemă în a munci orice. De exemplu, acum încerc să mă reinventez, să mă reprofilez, să văd cum şi ce am de făcut pentru a-mi duce mai departe viaţa.
Cum ai resimțit pandemia? Cum te-a afectat pe plan mental și profesional? Și cum te-ai adaptat la toată situația asta?
Nu m-am adaptat, doar încerc să fac faţă. Vreau să cred că este doar un vis urât, un vis din care ne vom trezi cât mai curând şi vom reveni la viaţa noastră normală. Un lucru e cert, nimic din ce-a fost nu va mai fi. Lumea s-a schimbat radical, aş putea spune. Cred că vor fi mulţi ani de-acum încolo în care vom resimţi aceste schimbări care s-au produs la nivel mondial. Pe mine m-a prins pe picior greşit şi empatizez cu toţi cei care au fost afectaţi direct, cum este Teatrul Elisabeta, de exemplu, cu care am o colaborare de foarte mulţi ani şi care încearcă să facă o magie pentru a supravieţui, printr-o stagiune online. Problema este că toţi ne-am agăţat de gândul că această situaţie este de scurtă durată, o lună, o vară, un an. Dar sentimentul meu este că ceva s-a schimbat irevocabil, iar ce gândim noi că este temporar, va deveni permanent.
Ce părere ai despre feminism? Te întreb pentru că la noi sunt multe actrițe care strâmbă din nas când aud de feminism?
Eu consider că în momentul în care femeia a căpătat drepturi, lumea a evoluat. Nu sunt o feministă, dar mă bucur că trăiesc în timpurile în care femeia este egală cu bărbatul.
Cum te raportezi la mișcarea #metoo și când crezi că va apărea și la noi ceva similar?
Având în vedere că această mişcare a câştigat voce destul de greu în America, cu siguranţă în România nu va avea un impact foarte mare în viitorul apropiat. Mi-ar plăcea ca femeile să se simtă în siguranţă în ţara noastră şi sper că aşa şi este.
Sunt câțiva artiști români (actori și cântăreți) care în ultimi ani s-au implicat enorm social și politic. Cum te raportezi la treaba asta? Crezi că este o responsabilitate a artistului să nu rămână tăcut și indiferent când oamenii care ne conduc fac diverse abuzuri de putere sau ești de părere că nu este treaba lor?
Sunt şi pro, şi contra. Artistul ar trebui să rămână imparţial, din punctul meu de vedere. Politicianul astăzi este, mâine nu este, dar artistul rămâne şi vine în faţa publicului cu calităţile lui, nicidecum cu un partid pe care să-l reprezinte. În acelaşi timp, artiştii sunt iubiţi şi respectaţi de public, şi se ţine cont de părerile lor, aşadar ar trebui să fie foarte atenţi ce idei promovează.
Te-ai muta din România dacă s-ar ivi ocazia unei cariere cinematografice în altă țară?
Nu, publicul meu este aici, în România. Eu iubesc tradiţiile şi obiceiurile ţării mele şi cred că aici este locul meu.
Spune-ne, te rog, care sunt ultimele 3 filme pe care le-ai văzut și care te-au impresionat și pe care le-ai recomanda mai departe.
Pentru iubitorii de teatru şi film recomand „Zbor deasupra unui cuib de cuci” şi „Azilul de noapte”, filme vechi care mi-au ajuns la suflet şi m-au marcat. Îmi amintesc că în 1988 am văzut aceste două opere puse în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti, în perioada în care eram un simplu spectator şi încă nu speram că voi fi eu cea care va urca pe scena unui teatru. Pot spune că aceste două filme şi spectacole de teatru mi-au rămas în minte şi le-aş revedea mereu cu drag.
- Interviu de Gruia Dragomir.