Trăim într-o lume a poveștilor. Povești trăite, spuse, citite, văzute, simțite și auzite. Povești diferite și, totuși, la fel, care ne arată cine suntem ca oameni, culturi și idei. Folclorul ia naștere din aceste povești, parabole, legede și, uneori, bârfe, având la bază personaje și tipologii care există în realitatea pe care o trăim. Folklore este și titlul celui de-al optulea album al cântăreței americane Taylor Swift, proaspat recompensat cu Premiul Grammy pentru „Albumul anului” in cadrul ceremoniei desfasurate pe 15 martie.
Descris de artistă ca fiind “o colecție de cântece și povestiri care curg precum un flux al conștiinței“, albumul Folklore prezintă 16 povești transmise printr-un instrumental indie folk, care descriu perfect lucrările interioare ale protagoniștilor și care adaugă un nou capitol în povestea artistei, fiind o continuare mult mai personală și vulnerabilă a albumului Lover, apărut în vara anului 2019. Această colecție de folktales prezintă istoriile, legendele și regretele unei noi generații, o generație legată de cele din trecut prin experiențe și folclor.
Tema predominantă a albumului este iubirea, în toate formele sale, iar albumul începe cu melodia the 1, care spune povestea unui personaj care se gândește la o relație sfârșită, întrebându-se cum ar fi fost viața sa dacă drumurile lor nu s-ar fi despărțit (“If one thing had been different / Would everything be different today?”). The 1 deschide perfect albumul, dând contextul următoarei melodii, cardigan, care face parte dintr-o trilogie numită de Taylor “The Teenage Love Triangle“. Împreună cu august și betty, aceasta spune o poveste din trei perspective diferite (Betty, James și August). În cardigan, Betty (protagonista întâmplării), ajunsă la maturitate, povestește cum și-a pierdut credința în iubire când era tânără. În betty, James încearcă să repare ceea ce a distrus atunci când a pierdut-o pe Betty, iubirea vieții sale, iar, în final, August (sau Augustine, conform artistei) este personajul care trăiește durerea de a rămâne a doua variantă a persoanei pe care o iubește.
Exile, făcută în colaborare cu Bon Iver, prezintă durerea a doi îndrăgostiți care își spun adio prin imaginea unui rege exilat din regatul său, mirrorball spune povestea unei iubiri strălucitoare care este, în același timp, mult prea fragilă pentru a rezista, illicit affairs ar fi putut fi despre August și James, dacă cei doi s-ar fi întâlnit mai târziu în viață, hoax este povestea unui personaj care nu poate renunța la iubirea care îi aduce suferința, peace prezintă un personaj care se întrebă dacă poate oferi iubirea pe care o primește, iar invisible string este, probabil, cea mai personală melodie de pe album, în care apar referințe din viața artistei (“Bad was the blood of the song in the cab”), aducând finalul fericit al poveștii și arătând cum totul se întâmplă cu un motiv, inclusiv evenimentele negative care, pe moment, ne pot face să suferim cel mai mult. Prin această melodie, Taylor leagă trecutul de prezent printr-o sfoară infinită și arată cum toate experiențele și poveștile sunt legate între ele, fiind nemuritoare.
O altă temă regăsită în album este trădarea. În my tears ricochet este prezentată scena unei înmormântări la care participă cel care a adus moartea protagonistului, fiind o melodie simbolică pentru ceea ce s-a întâmplat între artistă și Big Machine Records (casa de discuri cu care a avut un contract până în 2018), atunci când i-a fost vândut întregul catalog muzical fără a putea participa la licitație. De asemenea, mad woman spune povestea unei văduve care vrea să se răzbune pe orașul care i-a adus suferința, fiind legată de melodia I Did Something Bad de pe albumul Reputation. “Women like hunting witches too” / “They’re burning all the witches even if you aren’t one“.
Albumul conține și povești care ar putea fi încadrate într-un folclor modern. În this is me trying, protagonistul suferă de depresie și adicție, fiindu-i greu să-și trăiască viața, în epiphany se face o conexiune între războiul la care a participat bunicul artistei, Dean, și virusul cu care se confruntă omenirea în prezent, iar seven prezintă paradisul copilăriei, într-un loc al imaginației și siguranței.
Pe album există și o melodie cu caracter istoric, prin care artista face o conexiune între ea și Rebekah Harkness, una dintre cele mai bogate femei americane ale anilor ’50. În the last great american dynasty, Taylor Swift vizează dublul standard existent în modul în care presa se raportează la femeile de succes, spunând povestea uneia dintre ele și legând-o de a sa, înlocuind la finalul melodiei “She had a marvelous time ruining everything” cu “I had a marvelous time ruining everything“. Astfel, Rebekah Harkness jucând cărți cu Salvador Dalí devine Taylor Swift cântând cu Jon Bon Jovi și cu prințul William la o petrecere, “Bitch Pack-ul” din trecut devine “Girl Squad-ul” din prezent, iar anumite povești din folclor nu dispar niciodată, repetându-se de la o generație la alta pentru amuzamentul celor care privesc.
Ascultând toate melodiile de pe album, mi-am dat seama că există anumite imagini prezente în amintirile tuturor: o haină veche aruncată într-o casă, leagănul din curtea bunicilor, soarele lunii august, un tren într-o zi de primăvară. Aceleași povestiri cu fantome, pe aceeași linie infinită. Cum spune și Taylor, “liniile dintre fantezie și realitate se întrepătrund, realitatea și ficțiunea devin aproape imposibil de deslușit“, iar în final rămân doar povești pe care toți le-am auzit cândva, undeva.
Fiind un artist care se inspiră din experiențele proprii, putem vedea în fiecare persoanj descris o bucățică din cine este Taylor Swift ca om, în spatele imaginii publice. O putem vedea uitându-se la ocean lângă Rebekah, în globul disco care îți arată mereu ce vrei să vezi și care se ajustează pentru a-și păstra strălucirea în ochii celorlalți, în regele căzut și exilat din propria lume, în văduva care caută răzbunare, în fantoma de la înmormântare, iar apoi, în the lakes, după ce globul se sparge în milioane de bucățele (imagine reprezentativă pentru ce s-a întâmplat cu reputația cântăreței) o vedem în poetul care se ascunde de restul lumii, astfel regăsindu-și valoarea în ceea ce îl face fericit.
Folklore va rămâne în istorie ca unul dintre multele albume de succes ale artistei, care are și un îndemn pentru cei care ascultă: ,,O poveste care devine folclor este rămasă și șoptită în jurul nostru. Am spus aceste povești cât de bine am putut, cu toată iubirea, admirația și istețimea pe care le merită. Acum e rândul vostru să le dați mai departe.“
Text de CLAUDIA ALDEA
- The Girl Squad este numele atribuit de presă cercului de prieteni pe care Taylor îl avea în 2016, la care face referire și în videoclipul pentru melodia Look What You Made Me Do, de pe albumul Reputation.
- 1. The Bitch Pack este numele pe care Rebekah Harkness l-a ales în mod ironic pentru grupul său de prieteni, criticat de presă în anii ’60.