DIALOGURI FĂRĂ NOTE | Spaţiul şi timpul lui SOPHIE BARKER

Sophie Barker, una dintre cele mai proeminente artiste ale scenei Indie britanice, a intrat în atenţia publicului larg acum două decenii în calitate de co-autoare şi interpretă vocală - alături de Sia - a superhiturilor Destiny şi In the Waiting Line lansate de grupul de Downtempo Zero 7, dar şi a colaborărilor cu artişti EDM precum Grooverider sau Groove Armada. De atunci, Sophie Barker s-a constituit progresiv şi fără ostentaţie într-un established brand solo care transcende nişa Electro printr-o creaţie muzicală inclasificabilă în care Folk-Rock-ul se regăseşte deseori alături de Downtempo iar accentele psihedelice pot convieţui cu inflexiunile Soul.

Sophie Barker compune piese memorabile cu o lejeritate uimitoare însă refuzul compromisurilor în quest-ul ei pentru muzicieni ideali ca însoţitori într-o etapă sau alta a evoluţiei sale artistice o face relativ scumpă... la ascultare, cu numai patru albume personale scoase din 2005 încoace. Ultimul, Neon Lines, datează din 2019 şi conţine remixuri Dance lucrate cu echipa de producători de la DeepDownDirty. Orice planuri de viitor ar fi avut Sophie după aceea, au trebuit revizuite în mod radical datorită pandemiei. Despre ce s-a schimbat în ultimul timp în perspectiva asupra vieţii a unei creatoare din undergroundul artistic londonez, captivă a unei metropole în lockdown prelungit, aflaţi în rândurile următoare...

Sophie, în biografia ta, 2021 apare ca un an al cifrelor rotunde. 20 de ani de la Simple Things cu Zero 7 şi 10 de la remarcabilul tău album solo, Seagull. Privind în urmă, ce te-a determinat să optezi atât de târziu pentru o carieră pe cont propriu?

Într-adevăr, a trecut multă vreme dar drumul meu în muzică nu a fost niciodată unul direct sau liniar. Am început să iau lecţii de cântat de când aveam 13 ani şi am schimbat şcolile iar profesorul meu mi-a spus că am o voce suficient de puternică pentru a putea deveni interpretă de operă. Şi dacă îmi doresc să urmez această cale trebuie să îmi încep imediat pregătirea. Dar eu abia descopeream că am o voce astfel încât m-am lăsat călăuzită doar de instinct şi, drept urmare, mi-au trebuit 15 ani ca să ajung să îmi formez propria trupă. Voiam să am alături muzicieni de top care să mă sprijine să mă dezvolt muzical şi, până la urmă, este ceea ce am obţinut, lucru foarte rar când intri atât de târziu în jocul ăsta.

Zero 7 (ft. Sophie Barker) – In the Waiting Line:

Dacă ai început cu aspiraţia de a deveni cântăreaţă de operă, cum sau când s-a operat apoi switch-ul pentru Downtempo? Căci pentru mulţi oameni ai rămas asociată cu acest gen de muzică electronică.

Downtempo-ul a venit ceva mai târziu, odată cu descoperirea de către mine a muzicii electronice pe când aveam 20 şi ceva de ani. Mă îndrăgostisem la prima vedere de un tip activ în spaţiul Drum and bass ce avea platane 1210 şi care m-a lăsat să mă joc cu ele, aşa că am început să mixez Techno-trance când abia împlinisem 23 de ani. Doar după o săptămână de învăţat cum să fii DJ aveam deja o mulţime de angajamente, dar făceam asta doar ca să mă distrez atâta vreme cât pasiunea mea rămânea compusul muzicii. Acele influenţe au alimentat însă dragostea mea pentru muzica electronică ambientală. La 25 de ani eram sub contract cu Sony într-o trupă feminină [Sirenes, duo-ul cu Kate Holmes – n.r.] care interpreta Dub electronic, de care m-am despărţit [în 1997, după 3 single-uri lansate – n.r.] relativ repede fiindcă nu aveam aceeaşi viziune, apoi am colaborat cu Groove Armada [la Vertigo, LP-ul din 1999 al duo-ului britanic de Electronica – n.r.], pentru ca, la sfârşitul anilor ’90, să mă asociez muzical cu Zero 7. Am refuzat întotdeauna să fiu etichetată sau închisă într-o cutiuţă stilistică şi de asta probabil călătoria mea a fost una îndelungată. Nu există o muzică pe care să o prefer alteia. Îmi pun toate influenţele muzicale în orice compun şi interpretez, şi de aici rezultă un hibrid între sound-uri multiple.

Sophie Barker – Say Goodbye:

 

Când compui, persistă încă influenţele unor artişti sau genuri care te-au impresionat de la bun început? Presupun că remixul Audiofetish de pe Neon Lines al cover-ului Fletwood Mac, Gold Dust Woman, nu e o întâmplare.

Ai dreptate, Fleetwood Mac au avut o mare influenţă asupra mea! Alături de Marvin Gaye, Billie Holiday, Diana Ross şi Barbra Streisand, care au fost ‘profesorii’ mei de cântat cu vocea. Iar lista continuă mult şi bine şi va continua să crească atâta vreme cât muzicienii, artiştii şi textierii continuă să facă ceea sunt sortiţi să facă... să îmbunătăţească starea de spirit a oamenilor. Muzica este hrană de la zei şi zeiţe iar noi trebuie să o împărţim tuturor, în special în aceste vremuri schimbătoare.

Earthbound, Seagull, Break the Habit, Neon Lines, patru albume personale care îţi definesc evoluţia deopotrivă ca artist şi ca om. Vorbeşte-mi un pic de stadiul vieţii în care se afla Sophie Barker în perioada realizării fiecăruia dintre ele.

Viaţa este un proces foarte profund şi subtil şi pentru că am realizat totul pe cont propriu, cu foarte puţin ajutor din partea industriei, a trebuit să fac faţă multor limitări, inclusiv aceleia impusă de lipsa banilor. A fost nevoie de câţiva ani ca să ajung să fac cunoştinţă cu producători şi compozitori care erau pe aceeaşi lungime de undă cu mine, deci a fost si un proces foarte costisitor din punct de vedere emoţional. Deseori te izolează într-o asemenea măsură încât ajungi să nu îţi mai găseşti locul dar, din fericire, muzica a continuat în permanenţă să-mi vorbească şi o face şi în prezent, cu mai multă sinceritate chiar decât cei mai mulţi oameni. Este ca un fir director despre care ştiu că va fi întotdeauna acolo. Te provoacă să rămâi integru şi, în egală măsură, consistent şi totuşi dinamic.

Sophie Barker – Start Me (Live Video):

Totuşi, cum te reflectă albumele? În câteva cuvinte...

Earthbound [2005] - Legată de pământ.

Seagull [2011] - A avea o perspectivă diferită, a vedea lucrurile de sus, de deasupra.

Break the Habit [2017] - Eliberarea de ego-ul tău şi al celorlalţi, astfel încât să poţi simţi totul, de sus până jos.

Neon Lines [2019] - Sunt toate celelalte frecvenţe şi dimensiuni care ne înconjoară şi pe care nu le percepem decât atunci când ne eliberăm pe noi de noi înşine.

Sophie, ai colaborat cu artişti de factură diferită, de la duo-ul de Acid-Jazz Muki la trupa de EDM The Egg. Ce provocări cauţi atunci când alegi să te implici într-un nou proiect muzical?

A colabora cu alti artişti nu reprezintă neapărat o provocare sau ceva foarte diferit – în esenţă, îţi foloseşti acelaşi set de calităţi. E vorba doar dacă rezonezi sau nu cu ceilalţi. Un aspect pozitiv legat de timp este acela că înveţi cu trecerea lui să câştigi mai multă încredere în tine şi în felul în care lucrezi. Dacă o melodie nu-ţi iese din prima atunci probabil că treaba nu va funcţiona – cu versurile însă, dacă nu ies, nu e o nenorocire fiindcă poţi găsi întotdeauna altele.

Zero 7 (ft. Sophie Barker & Sia) – Destiny (2002):

 

Nu ai fost tentată de mainstream precum prietena ta Sia Furler din anii cu Zero 7, ce a ales calea unei muzici mai accesibile publicului larg şi este acum o supervedetă Pop.

Am compus o mulţime de cântece Pop şi o iubesc şi o respect enorm pe Sia dar eu nu am nevoie să fiu vizibilă în mainstream pentru ca muzica mea să se facă auzită. Am făcut această alegere cu mulţi ani în urmă, să păstrez uşa deschisă pentru orice fel de muzică şi, în acelaşi timp, să fiu liberă să călătoresc neîntrerupt prin lume şi să ajung oriunde, cu conştiinţa faptului că oamenii vor asculta muzica mea. Pentru mine asta înseamnă succesul personal şi încă depun eforturi ca să îl dobândesc. 

Belau (ft. Sophie Barker) – Essence (2019):

Vocea ta avea calităţi evidente încă din copilărie, e clar, dar când ai dobandit convingerea că muzica pe care o faci poate atinge oamenii? Când ai realizat că poţi fi o bună compozitoare şi merită să continui să creezi? 

În primul rând îţi multumesc pentru apreciere. E întotdeauna frumos să aud că ceea ce cânt sau compun atinge oamenii. De fapt, abia de puţină vreme am realizat cum lucrările şi muzica mea se conectează în profunzime cu cei care o ascultă. Altfel, am fost nevoită să renunţ până acum la mult prea multe lucruri pe parcursul ultimelor decenii... au fost atât de multe respingeri pe drumul ales de mine. Am avut o epifanie după un deceniu foarte dificil care a acumulat o serie numeroasă de experienţe triste în decursul său. Eram aproape căzută la pământ şi puneam la îndoială totul însă, chiar pe durata acestei căderi, muzica a fost salvatoarea mea! Sună foarte dramatic dar la vremea aceea a reprezentat cu adevărat un colac de salvare iar în prezent, că am răzbătut, ştiu că mulţi alţi oameni suferă şi se luptă în timpul acestei pandemii, şi dacă orice bucată din muzica sau din sunetele pe care le creez poate ajuta să îi liniştească, atunci de asta sunt aici! Trebuie să o ofer lumii având încredere că voi fi sprijinită în sensul ăsta.

Cât de mari au fost schimbările survenite în viaţa ta, inclusiv în modul de a te raporta la muzică, în această perioadă de criză profundă?

Pandemia mi-a prins foarte bine întrucât m-a forţat încă o dată să fac un pas înainte. Să-mi pun la punct studioul de acasă. Să creez mai mult. Să împărtăşesc mai mult şi, de fapt, să ies în afară mult mai mult prin storytelling şi prin realizarea de video-uri. E ca şi cum încărcarea emoţională din anii BC - Before Corona -, a revenit sub formă de recompensă în 2020, un an pe care îl văd ca începutul erei AC, After Corona. Învăţ foarte multe şi iubesc să fac asta... mă simt îndeajuns de puternică încât să fac asta de una singură deci nu îmi mai este teamă de risipa de spaţiu, indiferent de natura lui, spaţiu care a devenit acum atât de preţios. Vreau doar să-i ajut pe alţii care, poate, sunt la rândul lor în căutarea unui loc luminos şi blând. Be gentle not mental with yourself best advice someone gave to me!

Sophie Barker – Summertime (Jam, US Tour 2013):

 

Te-ai referit la spaţiu dar vorbeşte-mi şi de timp...

Încerc să respect o rutină sănătoasă de a mă culca devreme şi a mă trezi devreme. Aşa că mă scol din pat cu noaptea-n cap, beau o ceaşcă de ceai şi îmi adun gândurile legate de ziua care începe, de lucrurile pe care ar trebui să le fac, administrativ sau creativ. Fac un simplu exerciţiu de înviorare sau yoga în aproape fiecare dimineaţă. Încerc să ies la o plimbare pentru o gură de aer proaspăt. Gătesc un prânz foarte simplu. Citesc sau mă uit la TV. Sunt înclinată să mă apuc să pictez când am un pic de timp liber dar, pe de altă parte, a ţine legătura cu familia şi prietenii este foarte important, aşa că-mi folosesc timpul şi spaţiul ca să clădesc o temelie foarte solidă pentru viitor în sensul ăsta. Mulţumesc stelelor mele norocoase în fiecare zi şi sunt imens de recunoscătoare pentru faptul că iubesc realmente ceea ce fac şi îi încurajez pe toţi să folosească timpul acesta ca să descopere ceva nou despre ei înşişi. Trăiţi din plin fiecare zi şi fiecare moment şi asiguraţi-vă că menţineţi contactul în permanenţă cu prietenii voştri fiindcă acolo există foarte multă dragoste şi nu veţi fi niciodată singuri!

  • Interviu de Ioan Big.

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Foto © John Lander
  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter