EXCLUSIV | Despre “PRAY, OBEY, KILL”, noua serie true crime de pe HBO

Soţia unui pastor dintr-o mică comunitate penticostală suedeză este împuşcată mortal în propria-i casă de către bona copiilor săi care îşi recunoaşte imediat crima. Acţionase în urma comenzilor dumnezeieşti primite prin... SMS. Cazul dobândeşte rapid o notorietate internaţională extraordinară după ce se descoperă că proaspătul văduv devenise amantul ucigaşei sub pretextul tratării unei boli misterioase ce ar fi reprezentat un atac diavolesc la sufletul lui. Sângeroasa tragedie din cătunul Knutby, petrecută în 2004, avea să reverbereze cu regularitate pe parcursul anilor, mai ales după dizolvarea congregaţiei şi mărturisirile unora dintre membrii acesteia, care descriu o incredibilă poveste de manipulare religioasă în care sexul şi crima erau instrumente de control ale oamenilor în numele divinităţii. Acesta e subiectul anchetei cinematice finalizate anul acesta, realizată de doi dintre cei mai reputaţi jurnalişti de investigaţie din Suedia, Anton Berg şi Martin Johnson (realizatorii faimosului podcast de investigaţii criminale Spår), şi pusă în scenă de către Henrik Georgsson, cunoscut cinefililor ca regizor al serialului The Bridge şi al Biopicului documentar despre autorul trilogiei Millennium, Stieg Larssson: The Man Who Played with Fire. Mini-seria ‘True Crime’ de 6 episoade Pray, Obey, Kill are premiera pe 4 aprilie pe HBO şi am profitat de ocazie pentru un scurt dialog cu realizatorii dramaticei şi complicatei poveşti care ne arată, încă o dată, că... viaţa bate filmul.

HEADER Martin Johnson_Anton Berg_in soate Henrik Georgsson FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Martin Johnson, Anton Berg, în spate Henrik Georgsson FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Timp de peste 15 ani, atenţia unei naţiuni întregi a fost captată de acest caz şi asta în condiţiile în care, la început, părea unul de fapt divers: o crimă plus o tentativă de crimă pe fondul unui comun triunghi amoros soţ-soţie-amantă. Nimic nu părea să sugereze complexitatea implicaţiilor relevate ulterior. Care este explicaţia fascinaţiei pe care continuă să o exercite în randul publicului?

Martin Johnson: Cred că în Suedia avem în mod natural tendinţa să ne privim pe noi înşine ca pe un grup de oameni foarte ne-religioşi şi atunci apariţia acestui caz i-a făcut pe majoritatea suedezilor să realizeze că există de fapt şi oameni care s-au devotat într-o asemenea măsură lui Dumnezeu şi lui Iisus încât şi-au conceput un... cu totul alt mod de viaţă. Au aflat de o congregaţie condusă aparent doar prin minciună, în care se credea că liderul ei avea menirea presupusă de a se căsători cu Hristos, asta în contextul în care discuţiile din spaţiul public s-au amplificat treptat... întrucât mai mulţi membri ai acesteia au dezertat şi au oferit o altă versiune asupra celor care s-au întâmplat sau s-ar fi putut întâmpla, mai ales că s-au consumat atunci mai multe lucruri simultan. Până s-a ajuns aici, a fost însă investigaţia poliţiei care a început ca o anchetă poliţienească obişnuită şi a continuat indiferentă la faptul că cei anchetaţi făceau parte dintr-o congregaţie, un cult, sau oricum altfel ar fi vrut aceştia să se identifice ca grup. Nu au fost interesaţi de acest aspect ci doar de cercetarea din perspectiva omuciderii şi cred că asta a afectat semnificativ dinamica evenimentelor.... iar ăsta a fost şi motivul pentru care noi ne-am propus ulterior să investigăm la rândul nostru. Când acei oameni au conştientizat că făceau parte dintr-un cult şi au fost dispuşi să vorbească despre ce se petrecuse în trecut, ne-am pus problema să verificăm în ce măsură vederile lor diferă faţă de ce declaraseră atunci. Iar la asta s-au adăugat nepotrivirile pe care le-am depistat în cazul unor probe tehnice legate de crimele în sine, apărute după verificarea unora din declaraţiile făcute ulterior de principalul suspect.

Martin Johnson FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Martin Johnson FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Privind retrospectiv la cursul anchetei se nasc destule seme de întrebare legate de modul în care cazul a fost administrat, atâta vreme cât nu vedem profileri psihologi şi, aşa cum spuneai, ies la suprafaţă inclusiv inadvertenţe în privinţa probelor...

Henrik Georgsson: Probabil că poliţiştii suedezi lucrează cu profile psihologice ca şi celelalte poliţii din Europa dar, aşa cum a subliniat şi Martin, aspectul religios este atat de ieşit din comun în Suedia încat poate nu au ştiut cum să îl gestioneze. Au decis să nu îi acorde o mare importanţă în cadrul investigaţiei şi au încercat să trateze totul ca pe un caz uzual de crimă. Şi astfel poate le-au scăpat din vedere detalii importante care aveau legătură cu motivaţiile celor implicaţi. Pentru că oamenii minţeau ca să protejeze acest secret, al ideei de “Mireasă a lui Hristos”, pe care îşi clădiseră existenţa dar, din moment ce [poliţiştii] au avut repede pe cineva care a spus ‘Eu am făcut-o!’, nu au simţit nevoia să sape mai adânc şi atunci n-au mai dat atâta importanţă altor aspecte.

[2] Prey Obey Kill FOTO David Hellman

Pray Obey Kill FOTO David Hellman

 Martin Johnson: Chestia e că au avut foarte repede un suspect care a mărturisit că a comis crima şi l-au avut şi pe un al doilea despre care ştiau că minte în pofida faptului că acesta a negat tot timpul că ar fi avut vreun amestec. Deci au avut de la început doi subiecţi de interogatorii îndelungate. Era Helge [pastorul a cărui soţie a fost împuşcată – n.r.], ce continua să nege chiar şi după apariţia primelor mărturii din cadrul grupului, şi era şi Sara [Sara Svensson, tânăra ce a recunoscut că este ucigaşa – n.r.] care, dimpotrivă, continua să tot adauge detalii noi, iar asta a dat o dinamică cu totul aparte cazului. Anton Berg: Şi, sigur, mai erau şi tehnicienii care investigau. ‘Oare n-am mai fost în casa asta? Nu aici a murit o altă femeie, tot o soţie, în urmă cu cinci ani?’. ‘Ba da, asta ar trebui să însemne ceva.’... şi aşa au mai aparut şi alte piste care s-au dovedit până la urmă neimportante.

Helge Fossmo FOTO Arhiva Politie

Helge Fossmo FOTO Arhiva Politie

În condiţiile astea, spuneţi-mi ce v-a determinat pe voi să alocaţi resurse mari de energie şi timp pentru o anchetă pe cont propriu şi, mai mult, să o documentaţi cinematografic? Să fi fost decizia lui Helge de a vorbi după atâţia ani petrecuti în închisoare?

Martin Johnson: A fost o combinaţie între ce am spus mai devreme. A plecat de la dizolvarea congregaţiei, din momentul în care oameni care au făcut parte din ea au început să recunoască public că au minţit dar, pe de altă parte, ştiam deja - din alte materiale publicate - de neconcordanţele dintre unele probe tehnice din caz. Sigur, ca jurnalist de investigaţii criminale, eşti conştient că e foarte posibil să nu ajungi în final la un răspuns edificator dar asta e doar o consecinţă a muncii tale iar pe noi ne-a interesat să abordăm cazul din perspectiva puterii şi manipulării. Aveam de studiat puterea şi manipularea în micul grup ce forma congregaţia dar şi puterea şi manipularea din cadrul poliţiei şi procuraturii... gândindu-ne la eventualitatea manipulării probelor în dosar. Ăsta a fost “motorul” nostru . Îl cunosc şi lucrez cu Anton de mult timp şi pe amândoi continuă să ne supere la fel de tare această problemă... când oamenii îşi folosesc puterea într-un mod greşit.

Anton Berg FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Anton Berg FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Să vorbim un pic de alt “motor”, mai exact de puterea liderului micii comunităţi, Åsa Waldau, cunoscută ca Mireasa lui Hristos de către membrii cultului, de a cărei influenţă copleşitoare ne-am putut da seama abia peste mulţi ani. Cum i-a ţinut totuşi pe oameni uniţi în jurul ei atâta timp?

Anton Berg: Mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit în cadrul investigaţiilor şi a interviurilor pe care le-am înregistrat ne-au povestit cum ilumina încăperea în momentul în care îşi făcea apariţia. Avea o charismă formidabilă - pe care, de altfel, o au toţi liderii de cult -, domina încăperea prin simpla prezenţă. În al doilea rând, cred că avea capacitatea de a comunica această mare promisiune a vieţii ăsteia şi - mult mai atrăgător - a următoarei vieţi... eternitatea. Oameni ca ea te pot face să crezi că această viaţă este mai puţin importantă decât următoarea deci, dacă ai probleme în această viaţă, vei considera că merită să dai atenţie la ce vine după ea, fiindcă ai şansa promisă de a deveni unul dintre regii eternităţii. De ce n-ai crede-o? Dar ea nu a fost singură pentru că l-a avut alături pe Helge, un predicator foarte bun, ideologul comunităţii, dacă vrei, care putea să ia părţi din Biblie şi să le interpreteze astfel încât să transmită ce vrei tu să auzi, ceea ce aveau ei nevoie ca tu să auzi.

[3] Prey Obey Kill FOTO Petrus Sjövik

Pray Obey Kill FOTO Petrus Sjövik

Martin Johnson: Mai era un aspect, cel al luptei de a ţine cultul în viaţă prin intermediul congregaţiei. Cei mai mulţi membri erau foarte tineri când au ajuns să facă parte din ea şi au crescut în fundamentalism religios, în acel mic sătuc, Knutby, ei dobândind - cu ajutorul zvonurilor răspândite în grup - convingerea că trăiesc mai aproape de Dumnezeu. Asta i-a atras acolo iniţial dar au rămas apoi fiind ţinuţi prin faptul că liderul le-a împărtăşit un mare secret pe care puţini fericiţi din lumea asta au ajuns să îl cunoască: ‘Sunt Regina Universului şi voi deveni soţia lui Iisus’. Acest secret i-a ţinut legaţi între ei timp de mulţi ani.

Henrik Georgsson: La început era o situaţie win-win pentru credincioşi - cunosc secretul, sunt printre “cei aleşi” - dar, în timp, grupul a devenit o sectă ce funcţiona în baza ameninţărilor, în care dacă nu faci ceva ori dacă nu te rogi destul o să ajungi în Iad în loc de Rai. Deci dacă la început toţi îşi doreau asta şi au construit un soi de teologie în jurul Miresei lui Hristos, pe parcurs, modul de relaţionare cu liderul s-a schimbat radical.

Sara Svensson FOTO Shazi Özdemir

Sara Svensson FOTO Shazi Özdemir

Având asemenea bariere psihologice neobişnuite din partea interlocutorilor, spuneţi-mi care au fost provocările aparte la care a trebuit să faceţi faţă pentru a duce la bun sfârşit această serie de televiziune.

Anton Berg: Unul dintre cele mai mari obstacole de trecut a fost, evident, să ajungem la Sara Svensson pentru că ea nu mai vorbise niciodată [public] şi am depus un efort mare, am consumat enorm de mult timp, ca să ajungem să o facem să aibă încredere în noi. Este una dintre persoanele cele mai vânate pentru interviuri din toată Suedia şi a fost prima dată când a acordat unul!

Martin Johnson: Ceea ce... nu ne-am dorit a fost ca aceşti oameni să devină asemenea unor maimuţe în cuşcă, aşa că am lucrat mult în sensul ăsta. Sunt oameni normali şi nu voiam să îi punem într-o asemenea lumină încât să apară ca nişte ciudaţi, voiam ca lumea să îi înţeleagă, să empatizeze cu ei şi să îi urmărească în călătoria lor până în punctul în care această etapă a vieţii lor s-a încheiat. Acest aspect a fost pentru noi extrem de important. Henrik Georgsson: Într-adevăr, oamenii din fosta congregaţie, în felul lor, nu vor să mai audă de ce s-a întâmplat şi a fost necesar să avem asta permanent în minte cat am lucrat la serial. A trebuit să avem grijă de aceşti oameni. 

Henrik Georgsson FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Henrik Georgsson FOTO Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic

Henrik, pentru tine, ca regizor, a fost o provocare cinematică diferită prin tipul de storytelling faţă de documentarul tău biografic despre Stieg Larsson. Ce te-a atras la proiectul Pray, Obey, Kill?

Henrik Georgsson: Am fost fascinat de congregaţie şi de dezvoltările din cadrul ei, de ideile născute şi cultivate acolo, precum cea cu “Mireasa lui Hristos”, dar, în egală măsură, am fost fascinat de munca investigativă a lui Anton şi Martin. Într-un anume sens, proiectul se aseamănă totuşi cu cel despre Stieg Larsson fiindcă în ambele cazuri e vorba de a spune din nou o poveste care s-a petrecut cu ani în urmă în care te poţi baza majoritar doar pe interviuri şi materiale de arhivă... deci e o provocare să o spui cinematic. Aşa că a trebuit să gândesc vizual materiale noi pentru a-l face mai interesant din acest punct de vedere şi ca să permit identificarea emoţională cu oamenii ce apar în serial. Eu mi-am început cariera ca realizator de documentare şi abia apoi am trecut la drama de ficţiune astfel încât atracţia mea pentru documentar a rămas aceeaşi, cu toate că avem acum [cu Pray, Obey, Kill] un caz mai straniu, în care în realitatea factuală am inserat mici elemente de ficţiune cu rolul de a ranforsa un anume tip de mood şi atmosferă şi de a permite o mai bună înţelegere a ceea ce s-a petrecut. Am citit în dimineaţa asta într-un ziar suedez că o realizatoare europeană care primise un premiu important pentru filmul ei documentar despre prostituţie [Henrik face referire la Lovemobil, documentarul lui Elke Margarete Lehrenkrauss, retras de la difuzare de NDR pentru “lipsă de autenticitate” – n.r.] a returnat banii întrucât a folosit actriţe în locul prostituatelor reale care nu acceptaseră să apară pe ecran. Ea n-a anunţat însă asta de la început şi toţi au crezut că acele persoane sunt reale şi autentice. Lucrurile nu stau la fel în cazul filmului nostru unde e limpede care sunt părţile documentare autentice şi care sunt cele pe care noi le-am creat. Sau, cel puţin, cred că e limpede. 

[1] Prey Obey Kill FOTO Petrus Sjövik

 Pray Obey Kill FOTO Petrus Sjövik

 

  • Interviu de Ioan Big.

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

  • Foto header:Julia Mård (c) 2021 HBO Nordic
  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter