TAYLOR SWIFT: „Evermore” și reîntoarcerea artistului acasă

"I chose this single star

From out the wide night's numbers -

Sue - forevermore!" 


Prin albumul Evermore, lansat la sfârșitul anului 2020, Taylor Swift continuă povestea începută în luna iulie. După ce Folklore, care i-a adus de curând premiul Grammy pentru cel mai bun album al anului, s-a încheiat cu ideea regăsirii de sine, acesta vine ca un capitol final, completând perfect întreaga discografie a cântăreței prin caracterul său circular. Cele două LP-uri „surori” sunt complet diferite de cele din trecut prin sunet, promovare și abordare, arătând astfel complexitatea artistei și impactul său în industria muzicală.

Folklore ne-a lăsat prin cardigan cu Taylor Swift întorcându-se într-o versiune a realității de una singură, cu mesajul ,,And when I felt like I was an old cardigan / Under someone's bed / You put me on and said I was your favorite". Willow reia povestea din același loc, cu momentul în care Taylor decide să urmeze firul infinit care o poate duce la cel iubit. Aceasta deschide portalul (pianul) din nou și ajunge pentru început pe o insulă singuratică unde vede în reflexia lacului ceea ce își dorește cel mai mult, anume să găsească persoana legată de ea prin destin. Acest început coincide și cu începutul artistei în industria muzicală... 

Primul contact pe care l-am avut cu Taylor Swift a fost prin melodia Tim McGraw, apărută în anul 2006. În primul său videoclip, o priveam cântând despre o dragoste pierdută pe malul unui lac care, la final, rămâne pustiu. 15 ani mai târziu, în willow, Taylor intră în apa care, din element al izolării, devine o etapă de tranziție. După ce o vedem în copilărie jucându-se cu sfoara destinului, băiețelul - cel care îi este predestinat - dispare, iar fetița își vede singură de drum până când ajunge la maturitate. 

După Taylor Swift, Fearless și Speak Now, Taylor scoate primul album cu nuanțe pop, Red, începând separarea sa de imaginea ‚country girl’. În 2014 lansează albumul 1989, prin care renunță la banjo pentru un sunet '80s Synth, melodia Welcome to New York reprezentând intrarea ei în lumea pop și ascensiunea la un alt nivel de celebritate. Muzica ei s-a diferențiat întotdeauna printr-un stil sincer și vulnerabil de a scrie, prin care experiențele umane universale capătă sens și în lumea celor care nu pot descrie în cuvinte ceea ce simt. Acesta este elementul pe care l-a păstrat pe întreg parcursul carierei și care i-a definit personalitatea (de la scrisoarea Apple Music, prin care a reușit să schimbe modul în care artiștii sunt plătiți pe platformă, la susținerea Equality Act, până la lupta pentru drepturile asupra muzicii sale), doar că odată cu creșterea în popularitate, cei din presă au început să-i privească discografia ca pe un jurnal public, moment în care au început să construiască o altă versiune a artistei, alimentată de cultul celebrităților existent în societatea modernă.

În willow, Taylor este închisă într-o cutie de sticlă, ca o atracție de circ, cântând pentru cei care privesc. Când cel pe care îl aștepta apare, își dorește să se întoarcă în spatele scenei pentru a fi cu el și nu reușește, realizând că nu are cum să separe imaginea artistului din sticlă de cea a omului din spate. Când cultul celebrității întâlnește cancel culture (toți cei care privesc simt că au dreptul de a judeca persoana pe care o privesc), rezultatul este ceea ce s-a întâmplat cu artista în 2016, când, din pop icon, aceasta a devenit personajul negativ al industriei muzicale, iar ,,căderea" sa a fost celebrată de întreaga lume (episod descris în documentarul Miss Americana, valabil pe Netflix). 

Reputation este unul dintre cele mai importante albume ale artistei, deoarece prin intermediul acestuia a reușit să reintre în posesia propriei povești, fiind și momentul în care se decide asupra altei abordări în ceea ce privește muzica și viața sa privată: „There will be no further explanation. There will just be reputation.. După ieșirea din lumina reflectoarelor (tunelul întunecat, reprezentativ pentru Reputation), Taylor Swift reia căutarea firului de aur, pierderea sa semnificând frica ratării destinului. În final, acesta se arată pentru a o readuce acasă, împreună cu tot ce a învățat în călătoria sa, imagine reprezentativă pentru Folklore și Evermore: „În trecut, am tratat albumele ca pe ere diferite, planificate una după cealaltă. Ceva legat de Folklore a fost diferit. Când l-am făcut, am simțit că mă reîntorc, nu că mă îndepărtez”.

Modul în care Taylor a anunțat cele două albume pe Instagram, ca o surpriză pentru fanii săi, susține ideea muzicii care vorbește pentru sine și sugerează o reîntoarcere în locul în care inspirația și arta au luat naștere. Odată cu dispariția limitelor impuse de ceilalți, în libertatea oferită de regăsirea de sine, poveștile se desprind de imaginea publică sau de reputația persoanei care le prezintă. De acum, tot ce auzim este folclor. Astfel, după ce willow continuă mesajul început de Folklore, putem asculta cum protagonista din champagne problems nu este pregătită să spună ,Da’ celui pe care crede că îl iubește, putem intra în visul prezentat de gold rush, prin care se prezintă idealizarea celui de lângă tine ("My mind turns your life into folklore"), putem asculta cum celor de acasă le este dor de dorothea și cum, în tis the damn season, aceasta își regretă alegerile, dorindu-și să se întoarcă în orașul natal, versul "the road not taken looks real good now" fiind o trimitere la poemul lui Robert Frost, "The Road Not Taken", în care spune "I took the one less traveled by / And that has made all the difference". 

Tolerate it prezintă o poveste descrisă de Taylor ca fiind reprezentarea celor ,,nefericiți până la adânci bătrâneți", no body no crime, făcută în colaborare cu trupa Haim, spune istoria unui personaj care se răzbună pentru moartea prietenei sale, în happiness este prezentată ideea iertării celui care ți-a adus suferința pentru a te vindeca, coney island, în colaborare cu The National, prezintă istoria unei despărțiri, ivy continuă ideea de ,,nefericiți până la adânci bătrâneți", doar că aici personajul principal renunță la persoana pe care nu o mai iubește, cowboy like me arată ce se întâmplă când doi impostori se îndrăgostesc, long story short este printre singurele melodii de pe Evermore în care Taylor vorbește la persoana I despre întâmplările din 2016, de data aceasta cu un aer resemnat și pozitiv, marjorie este un omagiu adus bunicii sale, closure vorbește despre cum putem trece peste un moment greu fără a avea nevoie de aprobarea celor care l-au cauzat, iar evermore, făcută în colaborare cu Bon Iver, descrie perfect întrega călătorie a artistei, când "This pain would be for evermore" devine "This pain wouldn't be for evermore".

Mergând pe această idee, finalul albumului ne arată că avem două variante în momentul în care globul de sticlă se sparge: putem rămâne acolo unde am simțit că se oprește timpul în loc, înghețând împreună cu el - right where you left me - sau putem continua drumul, deschizând o altă ușă - it's time to go - lăsând astfel sfoara destinului să ne ducă acolo unde ne este scris să ajungem. Evermore ne lasă cu imaginea unui artist care încearcă să explice viața, care iubește ceea ce face și care nu lasă vocile celor din jur să-i transforme legenda într-un spectacol de circ.

Notă de subsol: fragmentul de început face parte din poemul "One sister have I in our house", de Emily Dickinson, considerat inspirația din spatele materialului discografic. Această teorie este susținută prin data de lansare a albumului, 10 decembrie (ziua de naștere a poetei Emily Dickinson) și prin versurile "One Sister have I in our house / And one a hedge away / There's only one recorded / But both belong to me".

Text de CLAUDIA ALDEA

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter