Invenția eului, o expoziție personală a artistului Iulian Mereuță, curatoriată de Ami Barak

Galeria Sector 1 continuă programul curatorial al anului 2021 cu Invenția eului, o expoziție personală  a artistului Iulian Mereuță (1943-2015). Curatorul expoziției, Ami Barak, curator independent și  critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă  contemporană, îl caracterizează pe Mereuță ca fiind „o personalitate de excepție, atestată tardiv”,  „poziționat de la început ca gânditor mentor”, „un etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de  vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea”. Mereuță  părăsește definitiv România în 1978, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și arhiva, furate, distruse  sau dispersate, după ce, cu ceva vreme în urmă, Televiziunea Română îi comandase un scurtmetraj  experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare. 

Vernisajul va avea loc joi, 29 aprilie 2021, în prezența curatorului Ami Barak, de la ora 14:00, până  la ora 20:00, la Galeria Sector 1, în cadrul Combinatului Fondului Plastic, Strada Băiculești nr. 29.  Expoziția va putea fi vizitată în perioada 29 aprilie – 19 iunie 2021, de marți până sâmbătă, între  orele 14:00-19:00*, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă. 

Expoziția este posibilă datorită implicării artistului Decebal Scriba - prieten al lui Iulian Mereuță -, și a  familiei Mereuță, și urmează celor două expoziții-laborator de anvergură ale artistului care au avut  loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC): Metamorfozele lui Julian. O retrospectivă Iulian Mereuță, curatoriate de Călin Dan, în perioada 31 octombrie 2019 – 25 noiembrie 2020. „Arta  lui Mereuță nu avea cum să rămână străină de formația sa de istoric de artă. Poate chiar pregătirea  sa teoretică să-l fi făcut intransigent, imun la seducția atâtor formule artistice facile, efemere sau  obosite din repertoriul vast al modernității. Restrângerea la non-culori – alb și negru – și la apariții  formale minimale, la materii precare, fie că e vorba de desen, pictură, fotografie, obiecte/sculpturi,  ar putea indica fie scepticism extrem față de posibilitățile de expresie și comunicare ale imaginii, fie  o soluție de salvare prin impunerea unor limite sever respectate. «Inspirația», divină altădată,  Mereuță o aștepta de la vise, semne, simetrii, locuri.” – Ioana Vlăsiu, Revista Arta 

Criticul de artă Ami Barak despre artistul Iulian Mereuță  

„Artistul Iulian Mereuță (1943-2015) a fost și rămâne o personalitate de excepție, atestată tardiv.  Revelația operei sale, complexă și elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziționat de la început  ca gânditor mentor - nu era nimeni mai bun decât el, iar renașterea lui nu prea are legătură cu ideea  întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat de spiritele avangardiste de origine română, el s-a  dezvăluit târziu ca un artist major al unei arte care a fost inițial conceptuală, dar care s-a ramificat  constant între experiment și poetica individuală.

Din păcate, nu și-a făcut un nume în Occident (după ce a părăsit țara printr-un gest iconoclast în  1978), și este (re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câțiva actori culturali  să-l plaseze pe o orbită simbolică și să-i asigure un loc binemeritat în panteonul avangardelor din Est.  Motivele eșecului carierei sale în timpul vieții sale sunt multe, dar un numitor comun le unește, este  poziția sa de etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat  în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea. 

Un aspect subteran al operei sale este obsesia morții, dimensiune de ordin existențial și  fenomenologic pusă constant în scenă. Creațiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele  spațiale și temporale, în regim de instalație sau „performative” – cum e proiectul de arhitectură din scenariul performanței Prison for One, care amintesc, vizual și literar, de Procesul lui Kafka, fiind  totodată nucleul proiectatei performanțe colective web The law of reciprocal Melancholy. Opera lăsată de Mereuță se situează între diverse categorii estetice, caracterizată de gustul pentru mișcare,  dramatizare și melancolie, în sensul de reacție normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan  uman, emoțional sau ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a  unui comportament care transgresează clasificarea convențională, și se manifestă ca și condiția sau alchimia neliniștii creative. În ciuda sentimentului său patetic de insuficiență în explorarea  profunzimii, unde ne-am putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezențe telurice, opera  lui Iulian Mereuță se dezvăluie ca o exemplară asiduitate a artistului, în efortul de a face vizibil – după expresia lui Klee – cu uneltele artei, un domeniu al experienței ideatice.” – Ami Barak 

  • Newsletter Zile și Nopți:

Newsletter