Casa cu plopi, strada Speranţei la parter... oriunde în Bucureşti

Într-o nesiguranţă continuă, lipsiţi un timp îndelungat de posibilitatea de a plănui experienţe interesante care să ne scoată din lehamitea rutinei cotidiene şi de a le împărtăşi nemijlocit de Zoom sau WhatsApp celor apropiaţi nouă, odată cu anunţarea în luna mai a primelor semne ceva mai credibile că ne-am putea regăsi starea de bine, fie şi doar în parte, prin înmulţirea pretextelor de ieşit în oraş care să ne ungă pe suflet, şlagărul doamnei Corina Chiriac despre aşteptarea fericirii pe strada Speranţei ne revine fără să vrem în memorie. “Şi ‘ntr-o dimineaţă dacă va veni / Poate sta şi-o viaţă, poate sta şi-o zi... / Să ştiu că există şi mi-ar fi de ajuns.”.

Da, pentru că, iată, vremea începe să fie tot mai frumoasă, natura a revenit la viaţă  - după timpul petrecut închişi în case şi în noi înşine e “normal” să comunicăm încă prin clişee -, iar indicele covid a scăzut destul încât să ne dea speranţa că va fi ridicată repede acea restricţie ineptă care a redus la tăcere urbea şi ne-a făcut cenuşie primăvara cu interzicerea evenimentelor în aer liber indiferent de specificul lor, deci şi a micilor cântări sau animaţii de la terasele de la parter unde ne mai aciuiam zgribuliţi reinventând noţiunea de socializare. Poate se va ajunge chiar mai departe de-atât şi vom putea vedea şi asculta în scurt timp muzică live, un act de stand-up sau un performance teatral inclusiv în interiorul spaţiilor amenajate pentru spectacole... pare verosimil, fiindcă, în sfârşit, s-a trezit din letargie Ministrul Culturii să verifice după Paşte diverse scenarii cu public în sală, la TNB şi la Operă, aşa că putem spera să aflăm un verdict până de Ziua Copilului. Ceva mai... fantasmagoric e ce auzim de la şeful Guvernului, care ştie cât de fericiţi am fi fără mască şi vrea să ne scape de ea, doar că, după el, luna asta ar trebui să se vaccineze cel puţin 2 milioane de români şi apoi încă vreo 5 în iunie-iulie. La cum arată situaţia la început de mai... e o mostră de wishful thinking, ori din partea unui visător incurabil ori din cea a unui virusat de putere care ţine la scaunul lui.

Rămâne de văzut ce va fi dar ştim sigur că – iar asta ne priveşte în mod direct –, indiferent în ce interioare va fi din nou permisă desfăşurarea spectacolelor, acestea vor fi accesibile doar celor vaccinaţi, vindecaţi sau testaţi pe loc. Cu alte cuvinte, fericirea invocată de doamna Corina, dramul de fericire adus de experienţele ‘going out’, ajunge în mai pe strada Speranţei, dar ca să nimerească tocmai casa noastră cu plopi trebuie să îi dăm, fiecare, adresa corectă. Căci nu putem conta pe “înţelegerea” organizatorilor care, chiar dacă îşi doresc să atragă public, nu se vor abate, pe bună dreptate, de la regulile de acces, riscând închiderea stagiunii sau locaţiei, suspendarea festivalului sau întreruperea unui spectacol. Nu ţine de felul în care alţii ne toaletează “plopii” ci de cum avem noi înşine grijă de “casă”, ca bucuria adusă de un film, concert sau teatru să fie mai mult decât o speranţă trecătoare.

  • Editorial de Ioan Big.

Ioan Big, Publisher Zile și Nopți

Newsletter